tu es bonjour, tu es bonsoir, mes armoires
la primele semne se ridică sunt momente când ar da înapoi ce-a primit, e tocmai bine să fii bătrân chiar atât de bătrân cât să nu se schimbe nimic
la primele semne se ridică sunt momente când ar da înapoi ce-a primit, e tocmai bine să fii bătrân chiar atât de bătrân cât să nu se schimbe nimic
toate s-au dus dracu şi-a apărut bucuria tentaţiilor ce dau să se prindă între pleoape în plasele abia aruncate pe retina oarbă sau fiecare tentaţie e o relaţie seacă
tot o furtună ar fi fost într-o sincronie înţeleasă forţat dacă ploaia cade de dimineaţa până seara o zi de naştere
o tristeţe cu altceva în ea ideea calmă cu litere de-o şchioapă pe zid e plin afară şi în camerele cu tristeţe
mai eliberat mai cuprinsă de ruptură e o poveste turnată aici o explicaţie
o mecanică iresponsabilă dă curaj aşa cum şi sudorile sunt din acelaşi motiv o sursă de instigare
sfatul medicului bolnav adică la foc, la spuza pe care ne facem negri din cauza unei perechi de bocanci
răspunsul acesta îl aud mereu un atac prin ceaţa de lângă mine am doar un interval viu în cap îl clatin dintr-o ureche în alta
s-a dus tot până-n pământ amicii mei stricaţi de mahoarca venită pe bandă din cea mai apropiată republică abdominală se uită la soarele cu muşuroaie
nu mai dorm în ultima vreme de sub perne fac bau mâinile şi salteaua mă rotesc, mă duc la celălalt capăt, poate acolo se strâng picioarele într-un ciorap fumuriu