fantomele, încă o zi rece în soare

o tristeţe cu altceva în ea
ideea calmă cu litere de-o şchioapă pe zid
e plin afară
şi în camerele cu tristeţe

dacă figurile de ceară
fuioarele de in din care se ivesc priorităţile
sau răbdarea verifică prin conversaţii
în timpul orelor de sex
de tandreţe
dacă mai avem ceva de câştigat

alte inimi au făcut asta
cu mila pentru care se plăteşte zilnic
chiria şi hotărârile
marea tortură
mai ales marea tortură
neştiută
mâinile unui miracol

e clar că denivelările
contorsiunea
undele de şoc
sunt încă la vârsta fragedă
altfel ar fi aerul mai vâscos
mersul de arlechin şi carnea goală
de aici poate vine acest altceva în altceva

şi puterea de a descrie atât de vag
cum instrucţia dezastrului e o şcoală normală

Anunțuri

3 gânduri despre „fantomele, încă o zi rece în soare

  1. da. despre asta încercam să spun la acea răscruce, despre faptul că vei aduce apele în matcă.
    mă bucur că ai ieşit, deja de câteva poeme, din „tunel”, să spunem aşa. chiar dacă ai oscilat, ai fost incert ici-colo. mă bucur şi fiindcă ai ştiut când şi mai ales cum să „pui frâul”, despre asta spuneam mai acu ceva zile. ştiam în sinea mea că ai cum. aşa, cu temerile şi mofturile mele cu tot. cu limitele mele, da.
    despre acest continuum scribendi vorbeam, despre firul nevăzut care leagă dincolo de orice ruptură, despre aerul respirabil, dincolo de orice structură şi formă, despre ritmul şi cadenţa lui bună – dincolo de orice dirupţie, despre paradoxul firesc redat şi care se autoanulează în final de strofe, despre linia subtil-manifest, care se susţine de la început până la sfârşit, indiferent pe ce linioare sub/pre-cuvânt se merge, despre senzorial-imagistic-afectiv-ideatic bine trasate, în fiecare vers, în fiecare strofă, despre sens şi reţea de sensuri care decurge din celălalt sens/reţea, despre mişcare şi submişcări, chiar nonmişcări, despre imperceptibilul care se dezvăluie la fiecare lectură a textului, despre sutenanţa oricărui cuvânt prin sine însuşi, dar şi prin celelalte. şi despre o tonalitate care, indiferent de cum este modulată, se aude clar, un fel de continuum existenţial al poeticului. şi al autorului din el.
    acestea (şi multe altele ar mai fi, nu mai detaliez acum) susţin multe din textele tale, indiferent pe ce registru te situezi, indiferent ce obiect/temă/atmosferă/stil/curent alegi.
    aici, din pmdv subiectiv şi cu marginile lui aşa simple, fiecare cuvânt se susţine, fiindcă trimite la un altul, sau chiar la o pânză de reprezentări. fiecare vers, fiecare strofă se susţine. şi se susţin şi împreună. dau un totum viu. deşi, da, în orice lucru se poate schimba, la un moment dat, un aspect al lui, o perspectivă.

    rugăminte: prudence doreşte acest poem pe blogul ei, la rubrica „poetique de l’autre”. aşa face ea, adună acolo, în cochilie, ce preţuieşte şi păstrează.

  2. ela, mă bucur că ai văzut aici ceva ce merită. poate’s importante şi oscilaţiile, când sunt, pentru a clarifica zone. cu’atât mai bune sunt ieşirile la suprafaţă şi încercările de desfacere pe care, iată, le provoacă şi le cer. mulţam pentru detalierile de mai sus, la unele lucruri chiar nu mă gândisem.
    desigur, am văzut „poetique de l’autre”. e un fel de a lua temperatura. şi e bine dacă ajung fantomele acolo, se vor mândri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s