insule pe lacul como

cel mai bine e în starea aia, cea cu încă o dată și
nerăbdarea, aluneci de unul singur prin mațele orașului
și ți-e frică de faptul că nu ți se mai întâmplă nimic
capul e desprins de corp și nu mai poate influența
mișcarea lui, ceva s-a stricat, ceva s-a stricat

Continuarea

personaje

se trezește de dimineață și, în crepuscul, întinde
unt pe pâine, închipuie-ți un sunet interminabil
în timp ce face asta până spre răsărit, un fel de
susur al sângelui dacă ar fi să-l auzim, are ochii ăia

Continuarea