vom cădea dimineaţa, vom însori

s-a dus tot până-n pământ
amicii mei stricaţi de mahoarca venită pe bandă
din cea mai apropiată republică abdominală
se uită la soarele cu muşuroaie

de cârtiţă

e distanţa care permite să ne legănăm
ciungi, cu creierii înfloriţi de otrava care iartă
doar alveolele, tot tacâmul regelui din noi
şi când nu mai ajunge apa din râu să bem altceva
bem altceva

revolta ne-a făcut degetele mai lungi
şi iubirea aia ca o trompetă
sau un timpan pus să audă ce spun
nechercheliţii fără oprire

dar soarele apune în el
se duce tot în pământ şi noi defilăm
bănuţii noştri arată mai mari şi cântă
halbele sunt piane
la care acompaniem lumina de rahat a asfinţitului
lumina ignoranţei e atât de caldă pe feţe
doar ştim că nu suntem condamnaţi
la un veşnic suntem

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s