m-a trezit bompa la cinci dimineaţa şi am transcris în haină de cerneală cobora spre atelier şi celălalt igitur, cu coiful lui de corifeu şi nebun pe patul de moarte al primului, un pat făcut din colaci şi prescuri de curvă
a fost senin, oameni care se spală toamna în răcoare când pe gardul viu melcii scot coarnele şi lasă mucii până lângă palma strânsă pe un omoplat a fost bine, ca de fiecare dată când nu ştii ce se
nu pot fi inventate, nici măcar noaptea, instrumente care te pot trăda astfel încât libertăţile ce ţi le iei când nu se poate respira în acelaşi timp, nu se poate greşi în acelaşi timp, nici măcar noaptea nu pare aceeaşi cu cea în care îţi dau pastilele
prietenul meu clinci a plecat ieri dimineaţă la analize şi-a pus un tricou murdar şi pantaloni vraişte geaca de piele pe deasupra, geaca lui de piele cu trăsăturile lui mongoloide cu tot mergea către analize
dealurile astea le-am mai văzut undeva şi m-am trezit am măturat prin cameră, am aşezat câteva cărţi iarba se tot legăna în faţa ochilor, umbra movilelor cobora muntele, m-am apucat de cosit apoi am pipăit
dan mihuţ 