Satul de pâine

Erau ierni cu multă zăpadă venită în valuri, copaci ascunși în șube enorme, stele cât pumnul pe cerul înghețat, ghete care prindeau glas în călcatul pe pudră și miile de cuțite ale cristalelor din geam, primele lucruri care-mi tăiau vederea fragedă. Asta și pentru că era prima lumină care mi-a inundat viața, nu pârjolul Anunțuri

vara asta

când rămâi singur și trebuie să supraviețuiești să o iei de la capăt e suficient să ai o ciocolată și un suc pe care să le împarți cu tine la modul exact

insule pe lacul como

cel mai bine e în starea aia, cea cu încă o dată și nerăbdarea, aluneci de unul singur prin mațele orașului și ți-e frică de faptul că nu ți se mai întâmplă nimic capul e desprins de corp și nu mai poate influența mișcarea lui, ceva s-a stricat, ceva s-a stricat