maestrul etern

zorile nu au venit în zadar, era
printre copaci și cer, cum ar veni,
a văzut fără o concentrare anume
ce părea sau chiar era o stare certă.

ar fi putut să o numească energie
dacă la atingerea ierbii, toată roua
ar fi rămas tot broboane sau dacă
marele maestru ar fi oftat prelung.

dar maestrul știa ce e și chiar
aștepta de o vreme îndelungată,
aștepta ziua hărăzită când
buddha trimite la tine ce e mai bun.

în prima clipă a privit cerul senin,
apoi pământul cu iarbă grasă.
între ele avea să apară sigur,
de altundeva de unde ar fi venit?

atunci s-a cutremurat ceva în sine,
apoi ceva în jurul lui, revelațiile
au propriile legi pe care nu le știe
decât cel care le are, uneori nici el.

a urmat ușurat apariția și a mers
multă vreme, deși simțea în coroană
că i se spune să nu o facă, dar
ce vede al treile ochi rămâne sfânt.

se simțea împlinit deși nu avea
nicio convingere că nu e orb,
dar energia din fața lui îl sugea
și mergea înainte fără șovăire.

așa a și dispărut, urmând calea
și lăsând lumea în urma sa.
uneori, oamenii îl mai văd și acum
mergând agale în urma unei vaci.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s