marea rușine

și-a croit hainele cu mâinile lui
doar la tivuri să-l fi ajutat cineva
dar aici e vorba doar de deplinul
pe care ți-l dă bunăstarea umilinței

și a plecat spre ținuturile ploilor
tivul l-a ținut, dar atunci a realizat
că un ajutor nu vine niciodată singur
talpa încălțărilor se ciurui îndată

budha, când mă faci lung aici
voi fi scurt dincolo, luminatule
asta voi numi eu arta stânjenelii
și voi vorbi despre ea prin cătune

dar degetele i se tot murau și îngheța
umezeala urca prin el spre cer
până la ceakhra superioară a ajuns
chiar de hainele erau tocmai bune

luminatule, pentru o lungă vreme
m-am simțit cel mai puternic revelat
dar acum mi-ai înmuiat toată lupta
doar cu o ploaie, doar cu o ploicică

ține-mi firea tare și prin ea
trupul de piatră, tu, nemuritorule
voi face ce ai făcut tu când ți-a fost
greul cel mai greu, negrul cel mai cel

și și-a dat toate hainele jos maestrul
a mers cu trupul gol până departe
până când, cuprins de rușine
și-a acoperit fața cu palmele

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s