insule pe lacul como

cel mai bine e în starea aia, cea cu încă o dată și
nerăbdarea, aluneci de unul singur prin mațele orașului
și ți-e frică de faptul că nu ți se mai întâmplă nimic
capul e desprins de corp și nu mai poate influența
mișcarea lui, ceva s-a stricat, ceva s-a stricat

și cu toate astea ți-e bine, măcar ceea ce simți
se oprește la contactul cu pielea, în exterior e doar
ceața, fâșiile de lumină și vocile, dar totul se întâmplă
adânc și perfect, asta nu mai știi demult, e un fel de
anestezie, un măr copt învelit cu un strat de ceară

poți merge oriunde cu aceiași pași nesiguri și fazi
oriunde vei fi cel care nu are ce căuta acolo, cel care
pe lângă nonșalanța celorlalți, pare lovit de un val de
funingine iar ei închid ochii de milioane de ori, tu nu ai
nimic și ei tot închid ochii, ceva s-a stricat, ceva s-a dus

ei strigă cu toate puterile, ei se iubesc cu toate mâinile
și buzele febrile, ei sunt așa de minunați și asta nu mai e
de înțeles, mărul putrezește și ceara rămâne intactă
și mereu va rămâne așa, doar să nu te prindă somnul
să adormi într-o zi pe suprafața atât de lucioasă și rece

e doar un fel de plutire în același punct, aceelași mod
de regenerare din interior, poveștile se opresc și acțunile
se duc sub pleoapă, acolo totul rămâne intact și nu se poate
strica, râzi, râzi, e felul nostru de a spune că această transă
e doar pentru cei care au ajuns aici și se mai pot bucura

Anunțuri

6 gânduri despre „insule pe lacul como

  1. nu ne ocupă nimic, ne ajută să trăim. dar tu eşti prea fericit ca să realizezi asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s