elogiu lui marcellinus

o barbă, o dovadă că singurele antecedente
au rămas în adolescență, azi nu se mai țin
merele în lădiță și toamna, doar o clemență,
e în ianuarie pentru că ninge cu fulgere

singura mânie e un ceai cu petale de amarant.
nu muzica, nu gheorghe crăciun, nu khasis,
iepurele din tei căruia retina i se pare
un morcov pilotat de kurosawa, îi atingi casca
cu dosul palmei, îi iei pulsul, verși două pilule
în cinstea lui și cazi la pace cu japonezii, sunteți
vrăbii, uitați-vă la mine cum bag în priză
o sticlă de coca cola, priviți-mă cum elaborez
bulele în lanț și le imprim mișcarea khasisiană
acest război e ruptura dintre cortexul lui
ammianus marcellinus și valul mediteranei
ce a spălat, după cutremur, pereții alexandriei
în acel iulie 365 când trebuie că mulți adolescenți
erau praf emoțional, cam ca toshiro mifune
într-o adaptare după dostoievski, apoi liniște!
fii decent cu dezordinea ta, nu-i da pasiune
nu-i da tutun, ține-o la picior, e un șorecar
cu pedigree, cu forțele la limita de sus
a vrăbiuțelor pe care le aștept să zboare curând
spre geamurile turnului din pipera, exact,
știu că ai amânat totul și acum, în capul tău,
oricât de alerte par serile în agitația mașinilor
care vin către oraș, războiul e descris calm,
neutralitatea nu face confesiuni, egoismul
nu finisează mânile prietenilor din distribuția
filmelor ce rulează tot timpul. aici se face diferența
cu care ne ești dator nouă, nepieritoarelor vrăbii
pretorieni fără sânge pe aripi și depresii sub ochi

Anunțuri

5 gânduri despre „elogiu lui marcellinus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s