mașinuța

apoi am înecat cățeii, dar ce a fost înainte
cu doar puțin timp înainte, când punga
lipită de blana lor încă umedă și scurtă
odihnea lângă tulpina copacului și șuieratul

păsărilor făcea posibilă și suportabilă împietrirea
în iarbă, cum poți să faci asta, poate am întrebat
din ce ești făcut, e nevoie de foarte multă lumină
în tine ca să poți să ucizi, o mașinuță metalică
strecurându-se prin nisip, printre pietrele
râului și clișee disparate și lanul de grâu aproape
ar trebui să faci terapie și să vorbești despre
teoria sânului cel rău, să explici prin fraze
repetitive, cu ritmul inimii crescut la maximum
câmpiile astea au exact efectul scontat de
marile agenții de voiaj care te trimit la safari
și strângi în pumn gâtul unui pui de gnu
să râzi cu toți dinții, o fiară nevinovată
în toată inocența asta se refugiază instinctele
un vis despre noaptea care vine de sub unghii
și de-acolo se împrăștie în ochii unui înecat
dar nu acesta este lucrul cel mai greu
există o latență, o nepăsare cruntă ce vine
brusc spre mine și mă face să mă simt
un obiect vinovat care nu va suferi niciodată
vreo transformare, dar aici e vorba despre
ulise și iago, doi câini care au trăit mult, nu

Anunțuri

17 gânduri despre „mașinuța

  1. ejti, bun, Mihutz, chestia asta cu ciinii m-a facut sa caut iute o bere in frigider.

  2. mie nu-mi plac nici cliseele disparate, nici ritmul inimii crescut la maximum-si nu pentru ca dupa maximum, nu mai urmeaza inca 13 versuri, ci un mare, desi discret, pleosc. ci fiindca latenta, impietrirea, germinarea semintei rele care sterilizeaza se petrec in absenta fluxului sanguin, unde e cliseu, nu e nici viata, nici moarte, doar masinute electrice.
    ulise e caine, da, dar iago e doar o javra de om.

  3. Se poate sa nu-ti placa, cititorul trebuie impuscat daca nu e mofturos macar arare, dar mie imi pare ca te cam grabesti fara argumente. Aloha!

  4. nu ştiu, asta mie-mi miroase a spovedanie pe canapeaua psihanalistului. dar ca să mă apuc acum să decriptez şi ce te doare de fapt, e peste puterile mele. şi-atunci nu-mi rămîne decît să mă uit la tablou în ansamblu şi să exclam: vai, dar băiatul ăsta le are pe ici, pe colo cu tonurile calde şi reci, chiar dacă suferă în ultimul hal şi strică în felul ăsta compoziţia!

  5. bai, baiatule, de cate ori te abordeaza cineva in stilul asta de a comenta, ii scoti ochii cu faptul ca nu face distinctia aia vestita intre autor si eu poetic, asa cum i se spunea pe vremea ta. oare de ce nu functioneaza chiestia asta si atunci cand comentezi? grele cu teritoriile fictionale, zau.

  6. păi eu nu mă adresam tie, dane, ci persoanjului din text. nu ştiu de ce te bagi in discuţia noastră. pe tine nici măcar nu te cunosc, ce-am eu cu tine? m? ia să-mi spui tu mie? ce dreeaaaaaaaaaaacu’… se poate? la nobles olij!

  7. pentru că nu autorul concepea aici tabloul, ci tot personajul. ca să fiu mai explicit. sau proleptic. sau caraghios. la alegerea ta, autorule.

  8. fiindcă mai ales in poeziile astea scrise la pers. I sg., nu doar autorul dispare, ci şi vocea naratorului, nu? iar acum mă adresez omului dan m. care şi-i întrece!…

  9. viuţe, trecînd peste ravagiile ultimei tale cufureli internautice de pe fedele, mă-ntreb, eşti chiar tîmpiţel sau doar mimezi?

  10. iar acum mă adresez omului dan m: ce mai faci, aşa, în general?ziceai că-mi faci cinste.

  11. ha. glumeţule. auzisem că pici joi aici. cu nu ştiu ce expoziţie a cuiva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s