Bucureştiul, de la cimitir la plimbări de noapte şi o vacă

Bucureştiul, de la cimitir la plimbări de noapte şi o vacă.

Anunțuri

12 gânduri despre „Bucureştiul, de la cimitir la plimbări de noapte şi o vacă

  1. ăia de la mec mai fac și acu hamburgeri din vaca aia 🙂
    deși eu sper că n-au prins-o

  2. nomadule!… mai stai şi tu locului, fii sedentar ca mine, că m-ai ameţit de tot de cînd tot te învîrţi prin lume… ce crezi că găseşti dincolo de crestele înzăpezite? nimic, stai liniştit, tot rahatul ăsta e peste tot… aşa că mai bine prinzi dracului rădăcini odată şi lasă-ţi prietenii să respire… nu mai umbla creanga ca vaca aia a ta… langa-langa… s-a intors acasă vaca… nu mai vrea să umble creanga… mai ţii minte, nu?… şi dacă nu mai ţii minte, ce? … hai. că m-ai enervat la faza asta!!!….

  3. stai calm că-ţi strici bioritmul şi concentrează-te pe lustră, tocmai mă gândeam să o tai spre china acum vreo lună, ar respira uşuraţi o grămadă de prieteni dacă scapă de mine! :))

  4. dar de ce spre china şi nu spre polul nord, că e tot aia… dacă nu te-aş cunoaşte, aş spune că te alinţi ca un căţel de rasă, dar probabil că treci tu printr-o criză (de familie, oarecum)… iar dacă o tai spre china sau spre centrul pămîntului, impreună cu jules verne, iti garantez că nici n-o să observe careva, nici n-o să-şi amintească c-ai existat vreodată… cum poţi să fii, mă, atît de ingrat? ce, acum dacă nu vor să-ţi dea ăştia premiul nobel, trebuie să te superi ca văcarul pe sat? adică bogdan te pomeneste in emisiunea lui, altii iti citesc în disperare poeziile pe U-tube, iar tu bati cîmpii cu prietenii care îţi poartă sîmbetele… sa-ţi hie ruşini, magarule!…

  5. nu-s morsă ca să mă duc la polul nord, tinere, nici măcar vulpe argintie. sunt un prăpădit de plancton, de aceea îmi surâde mai mult marea chinei de sud. şi nu m-aş duce că sunt supărat pe lume sau pe ombilic, ci doar pentru că la un moment dat îţi vine s-o iei de la capăt şi asta nu se întâmplă printre „ai tăi”.
    da, ai dreptate, după o vreme nu mai observă nimeni că lipseşti, dar tocmai ăsta e şpilul.
    iar nobelul să ţi-l dea ţie că ai avut bunul simţ şi curajul să nu publici nimic. cum zicea şi cioran, ăştia sunt oameni, nu laşii care taie copaci şi îi mâzgălesc.

  6. copaci, n-oi fi tăiat eu, în schimb am tăiat foarte multă frunză la cîini. dar n-ai grijă, că recuperez eu îndată…. dispare cît de curînd jungla amazonului cu ce-am adunat eu în şifonier… ooooof, nobel, nobel, o grămadă de bani, un milion de biştari! să fii îndeajuns de bogat ca să-ţi poţi realiza în sfîrşit visurile! că, vorba aia: nobil eşti (a se citi în acelaşi timp şi ”nobel”), n-o beleşti!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s