lavanda din nord

şi dacă suntem siliţi, o spunem, e un aprilie nemţesc
acum începe frunza să fie lată, matură şi umiditatea
se ascunde prin coaja copacilor şi-n poteci de furnică
de la lucrurile astea pleci când îţi faci o casă la ţară

deşi toată viaţa nu mai înseamnă nimic în fond, cât
a mai rămas poţi arunca în grădină, apoi vine nisipul
singur, cel fin undeva între straturile de levănţică
şi begonii, dar asta nu e nimic aici, în nord, ea încă
trimitea scrisori cu sigiliu prin poştă, sigiliu pe care eu
îl desfăceam cu grijă, mergea pe prime eve şi a intrat
în heckscher park, atunci s-a hotarât, aşa scria acea
mână tremurată, a hotărât că toate gesturile de praf
şi talpa asta moale a pantofilor, dantela de la guler şi
de la mâneci aplicată atât de bizar, i se părea că
e făcută de prima dantelăreasă flamandă care a privit
păianjenul, revistele cu cotorul aurit ce orbesc şoferii
şi-atunci s-a dus către hungtington town hall şi toate
au fost clare ca lumina acelei zile, aprilie la ea e just
concret ca o pungă plină de mărunţiş scăpată în plină
stradă, niciodată nu poţi justifica din priviri că duci
în poşetă un munte de monede, dar asta hotărâse
cu nici jumătate de oră înainte să înceapă conferinţa
aia blestemată când totul s-a năruit. dacă am fi vorbit
la telefon aş fi ştiut să-i organizez altfel discursul, filmele
lui lynch au zăpăcit-o de tot, ce ai hotărât, draga mea
aş fi încercat să modulez vocea astfel încât enervarea
din epiglotă să nu năvălească în receptor, s-o ţin acolo
cum ţin coreenii puii de caracatiţă dacă vor să moară
dar din scrisoarea aia n-am reuşit să înţeleg nimic
doar literele vagi şi sunetul apăsat al peniţei, totdeauna
peniţa ei preţioasă şi hârtia cu antet, apoi modul
în care scria şoptit „scumpul meu lucian” şi din când în
când grafia altfel aplecată a apelativului „suflete”, cine
mai foloseşte cuvântul ăsta azi, parcă l-ar spune soţia
lui brâncoveanu, dar eu cred că se referea la casa de la
ţară şi la tot, arsese cu o lună înainte, în martie

Anunțuri

3 gânduri despre „lavanda din nord

  1. si mai spuneai că eu sînt grafoman…
    cît despre lynch… abia acum pricepui eu de unde vine tot haosul ăsta deterministic din capul tău… dar nu e prea grav, poţi ajunge si asa la capătul drumului, acolo unde l-am văzut pe autorul filmului INLAND EMPIRE asteptandu-te cu masa pusă…a patra masă din zi…

  2. hai, nu face pe sănătosul prin curtea spitalului, maître! ai scris de te-ai cocoșat. și refă și tu scenariul cu lynch și cu masa, parcă e cam sărac așa 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s