al cincilea cântec al obedienţei

a nins. iarna nu mai e albă, s-a făcut dimineaţă
doar pentru cei care mai erau încă prudenţi
cineva a spălat vasele din chiuvetă
cineva a scrijelit toată noaptea uşa de la intrare cu o cheie

ştiu sigur ce cheie, de aceea pun câte o portocală
în fiecare cameră, deşi nu vreau să o văd
când intru o ascund într-un sertar, o pitesc sub pernă
însă toate stau de pază
mai ales când sting lumina,
când pare că nu se mai aude nimic
dar atunci încep toate să se-audă
asta nu mai contează, iarna e o mare portocalie
valuri cât casele bat în peretele blocurilor
mi-am prins halatul cu un ac de siguranţă enorm
ştiu că acum nimeni nu mai mănâncă
toate maxilarele sunt încleştate şi când zic toate
sunt toate plus încă unul, cel mai important maxilar
cel mai ascultător, cel pe care îl mângâi şi nu te mai saturi
până când nu te mai simţi femeie

când am trecut ultima dată pe la tine
ţi-am lăsat o portocală pe noptieră
să mi-o aduci în a cincea zi

Anunțuri

14 gânduri despre „al cincilea cântec al obedienţei

  1. { [ Cum pula mea ai putut tocmai tu să faci aşa ceva, se vede că te-ai rătăcit altfel nu ar fi posibil, hai dacă era vorba de altcineva înţelegeam, dar tocmai tu, fetiţă cuminte şi deşteaptă, cu ce morţii mă-ti ai gândit, doar ţi-am spus, ţi-am atras atenţia că nu e bine că poţi face orice în afară de asta şi tu tocmai asta ai făcut, tocmai ce ţi-am spus să nu faci nici în ruptul capului asta ai făcut, nu pot înţelege una ca asta, ce-o fi fost în căpuşorul ăla al tău plin de limbi străine de voci de profesori honnoris causa, de facultăţi înalte de te apucă ameţeala doar dacă te gândeşti la ele este peste putinţa mea de înţelegere cum ţi-a trecut aşa ceva prin mintea aia plină de citate filosofice, de legi economice şi de date istorice hai, hai spune ceva acum dacă mai eşti în stare eu mi-am făcut datoria şi părinţii tăi ş-au făcut-o cu vârf şi-ndesat numai câţi bani au cheltuit cu educaţia ta prin internate occidentale prin clinici de înfrumuseţare, numai câtă lecitină ţi-au turnat pe gâtul ăla gingaş pe care ţi l-au îngrijit cu băgare de seamă la conservator numai ca tu să înţelegi în pula mea odată pentru totdeauna că nu poţi să ne muşti în halul ăsta pe toţi trei de-odată. ] – ” ‘NTUNERICUL ” – by VAG }

  2. da, tavi, acum sunt cu expirațiunea.

    xine, mă uit așa lung… și bag samă că a 247a personalitate a ta începe să se simtă mai bine. așa că, în ordine inversă, înapoi înainte marș!

  3. ‘s’bettah? d …it’s not „true enough” yet – yet slightly closer toned.
    yer blue man & you managed to enter dat gal brainz in yer poem.

  4. cat despre cheia incercand usa, frate dan… nenea freud era de parere ca e o fantasma de viol…. nu mai trebuie sa te temi, ca acum e de bine…

  5. dar am uitat să-ţi spun esenţialul. poezia mi s-a părut excelentă din toate punctele de vedere. se cască dedesubturi la tot pasul, ample şi convingătoare. de fapt, asta e poezia pe care o aştept eu de la poeţi.

  6. liviule, iar mă iei cu fumatul ăla de freud, flamboaiantule? și zău că mi se pare ciudat ce spui în ultimul comentariu, dar mai ales de ce spui asta. nu cred că am vorbit niciodată despre ce aștepți tu de la poheți.

  7. pai deh, n-am prea vorbit, că n-am putut de urletele tale……….. au!! au!! stai, nu da, bădie, că nu mai fac!!

  8. si de fapt, da, ai dreptate. oare de ce am spus eu asta (in ”ultimul comentariu” adica)? cred ca trebuie sa ma caut la cap.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s