party cu „trei mese pe zi”. sâmbătă, la library bar

Image

Anunțuri

7 gânduri despre „party cu „trei mese pe zi”. sâmbătă, la library bar

  1. Dane, ţi-am citit cu atenţie volumul (”trei mese pe zi”) şi nu am găsit nici o imperfecţiune la nivel de tehnică şi scriitură, aşa că o să mă canalizez doar pe conţinut. Aici e o treabă subiectivă, iar eu mi-am dat seama că sînt foarte egoist, în sensul că de obicei caut doar imagini şi idei în care mă regăsesc. Aşa stînd lucrurile, în timp ce vreo 6 poezii citite ieri din Dimitri (sau cum ceara mă-sii îl cheamă, că am tot mai multe probleme cu memoria de la o vreme) le-am citit relaxat şi încîntat, fiindcă simţeam că mă reprezintă (tot aşa le-aş fi scris şi eu), multe din poeziile tale le-am citit ca pe ace, am avut momente de confuzie, nu erau pe inima mea, deşi vedeam prea bine că aşa trebuie să fie spuse şi aveau valoare. Mi s-a părut mai mereu că sufletul tău are tendinţa să ţopăie, să joace şotronul, cu toate că ai şi tu momente în care te aşezi confortabil pe imagine şi dezvolţi stări apte să se fixeze şi în sufletul unui cititor stresat ca mine (ca-n poeziile ”o cădere, o ridicare, urmele celor pe care-i iubim”, ”roadhouse blues and fear of hills”, ”a II pozitiv”). Nu ştiu de ce am impresia asta, dar multe din poeziile de aici seamănă cu o fugă de la locul crimei, simţi nevoia să-ţi iei tălpăşiţa, nici nu-mi dai timp să diger, îmi ceri ”ia gustă din felul ăsta” şi-mii iei imediat farfuria din faţă, lăsîndu-mă nemîncat sau dimpotrivă obligîndu-mă să mănînc repede-repede, în salturi, aşa cum obişnuieşti tu, şi să fac indigestie… Structural eşti un hipersensibil, prin urmare sufletul tău e… ”impresionist”, funcţionează pe vîrf pe ac, la tine e totul pe fugă, şi probabil că ăsta e motivul pentru care te plictiseşti atît de repede, dar nici măcar nu vrei să profiţi (decît foarte rar, ca în cazul poeziei ”vom cădea dimineaţa, vom însori”) să faci din plicitseală o oază de meditaţie amară şi captivantă. Totul e deci o chestiune de gust, de afinitate, nu de valoare. Ai un ritm al trăirii sau al spunerii incomod pentru cei cu răsuflarea scurtă. Dar de fapt nu e numai asta. Din moment ce mie îmi place să mă aşez pe imagine şi să degust în tihnă, îmi place implicit şi claritatea, pe cînd tu preferi înaintarea pe creasta valurilor bergsoniană, care aduce multă confuzie în mintea inadaptaţilor… Nu-mi priesc nisipurile mişcătoare, mă simt bine doar cu o fundaţie extrem de solidă sub picioare… Fluxurile tale mentale şi seria de reflectări mecanice ale parcursurilor efectuate din aproape-n aproape le am şi eu, dar cu totul altfel aşezate în formă, au alt ritm, şi de aici vine senzaţia că nu sîntem pe aceeaşi lungime de undă, multe din asociaţiile de imagini sau de idei pe care le faci tu, eu nu le-aş face, pentru că mi-ar rămîne în gît. Păcat că nu ne potrivim, nu putem închiria aceeaşi barcă, fiindcă tu ai vîsli hăis, în timp ce eu aş vîsli cea. Aşa că s-au dus dracu’ poemele pe mai multe voci…
    Dar, în fine, hai să lăsăm fleacurile şi, pînă una-alta, nu trebuie să te îngrijorezi pentru castana din faţa Facultăţii de Drept, fiindcă ea nu avea absolut nimic cu capul tău, ci pur şi simplu nu ştia că exişti!!!!!!!!…. Pe bune! Nu bag strîmbe!.

  2. brava, costi!

    și daca ma bagă, ce, ar fi asta o problemă? oricum te baga undeva până la urmă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s