toate acele ieri

asta e toată seara, s-a dus într-o clipă
nu mai e timp, cu un sunet de clopoţei în cap
dinspre poduri bate un vânt cald pentru localizare
vom picta tot restul, vom agăţa haine în copaci

raportul dintre mâinile noastre şi restul lumii
e adaptarea sfântă, o criză de timp cum numai
cei care nu-şi simt sfârşitul o mai au
am o bicicletă albastră care cunoaşte numai
drumul spre vale iar şerpii cauciucurilor
se lipesc de asfalt şi se dezlipesc ca un bandaj
iar aici trebuie să înceapă marea întâmplare
un zbor al celor lapidaţi de cafeaua din termosuri
şi gândul ascuns că iubeşti dă cu capul în abdomen
iar curul loveşte exact în curul tău superb
dar cine să înţeleagă plimbările cu oameni păroşi
pe lângă liziera machetelor din muzeele de arhitectură
fastul loviturilor de bebeluş care zboară prin burta
aerului respirat de noi, să nu te înalţi acum cu el
să nu te pună dracul să mă laşi fixat în anomalii
aş fi vrut să-ţi spun mai simplu ce aveam de spus
dar abia aştept să te văd din nou, să te vedem pictată
exact deasupra micilor chiparoşi, pe linia orizontului
atâta tot, azi m-am lăsat de fumat şi mi se pare
că totul e fum şi că nimic interesant de făcut nu

Anunțuri

10 gânduri despre „toate acele ieri

  1. pai sigur ca totul e fum dane. viaţa, distractia, munca.
    nici geamgiul meu nu-mi inspira altceva. ia asculta un pic: e în re minor:

    GEAMGIUL

    geaaaaamuuuuuri geaaaaamuuuuuri trece pe stradă geamgiul
    duce cu el în spinare universul placidelor retine de siliciu
    ce rămîn mişcătoare noiane de nisip chiar şi-n bălţile
    îngheţate rectangular zadarnic mă străduiesc să retrasez liniile
    îmi scapă printre degete îmi declanşează un sentiment nesigur nu le
    mai dau de capăt albe verzui fumurii foile teanc de dimensiuni
    lipsite de aderenţă la planul concret împestriţează aerul cu un fel
    de cîntec al simetriei cu frecvenţa jucată
    doar invocîndu-l pe îmbufnatul spirit al geometriei mai pot să
    descifrez glacialele coridoare ale melodiei de care bătucitul unchiaş
    şi-aşa nu are habar el se supune comenzii şi-atît coabitează cu
    orice intrus metafizic şi oricîte case ar întîlni în cale scuturîndu-l
    şi golindu-l de sevă înrămează la nesfîrşit nu i se răstoarnă paşii

  2. păcat că n’ai dat drumul textelor ăstora din anii 90, când le’ai scris. îmi vine să te numesc dobitoc, dar mi’e să nu faci urât.

  3. hahaha… ai dreptate… nici mie nu mi-a prea placut filmul lui kubrik CU OCHII LARG INCHIŞI… ăla sonat, nu eu!…

  4. florin iaru? il ador inca din copilarie… pe bune, il simt de-al meu… avea poezii pe vremea lui ceaşcă total in afara normei literare curente… ca sa nu mai spun ca erau in afara sistemului comunist… scria de parca traia pe alta planeta, il durea in zbangă… si culmea e ca nu se lua nimeni de el, fiindca era prea suprarealist si incifrat… iar pe iaru il respect si din motive socio-politice, fiindca… dar iti spun eu alta data, la o cafea… ca e vorba despre ceva care irita rinocerimea din romania… si nu e bine… stii la ce ma refer cand amintesc de rinoceriii lui ionescu…la ăia multi si grohaitori, care canta in turmă si se inchina pe la icoanele vremii cu evlavie si rîvnă neostoită…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s