cel mai mişto revelion

sfârşitul de an cu insomnii atât cât să-l lungească
să-mi dau seama cât de bun a fost, cum s-a scurs
dragul de el, futu-l în gură, în parchetul pe care am
stat întins cea mai mare parte a vremii, la mgm au

fost nopţi tematice şi când am stins televizorul, am
văzut în mijlocul lui un cerc alb în care-am intrat des
spre grădina cu gard de tuia şi ziduri înalte pe lături
am privit soarele printre frunze, am avut o grămadă
de timp să-mi dau seama că ăsta a fost un an minunat
în care am aflat cum stau lucrurile cu mine, iată, ai
scăpat, despre tine nu voi spune mare lucru, decât că
ai fost tot timpul undeva unde tot ce e mizerabil în mine
te-a atins rar, când eram cu gândul la mama dracului

de când am încuiat uşa de la tomis şi-am mai călcat
pe acolo doar când nu aveam net şi trebuia să trimit
vreo traducere sau să scriu un mail în care să-i dau
detalii lui tata cu privire la cât de tâmpit şi leneş e fi-su
vezi tu, asta înseamnă că am fost singur deşi n-am re-
cunoscut, aşa fac mereu, aproape că mă mint şi asta
n-ar fi grav dacă nu i-aş fi dat şi alte detalii, sper că
tata nu i-a spus mamei decât că sunt al dracului de
harnic şi că nu trece o zi în care să nu muncesc pe brânci
că îmi câştig traiul ca o adevarată aşchie desprinsă din
arborele genealogic mihuţ, dar asta a fost o altă gaură
în mijlocul televizorului cu zile tematice la mgm în care
filmele erau cu mine şi despre mine, până când m-am
scârbit, numai filme proaste în anul ăsta minunat

de fapt, s-au întâmplat multe lucruri mărunte, unele le-
am uitat, pe altele le rememorez des, mai ales unul în
care am uitat geamul deschis într-o noapte şi când
m-am întors am găsit un puşti pe mochetă, în faţa tele-
vizorului, l-am dat afară şi ăsta, ieşind pe uşă, mi-a zis
că sunt un nemernic, atunci a început tot procesul de
conştiinţă. îmi pun zilnic god hates a coward, mă gândesc
în timp ce mike patton urlă la mine, că puştiul are dreptate
şi mi-am notat cu liniunţe într-o agendă toate porcăriile
făcute de-a lungul anilor celor la care ţin, vei spune că
sunt prea multe şi nu pot să nu fiu de acord, nici mie nu-
mi vine să cred când le număr pentru că asta mă disperă
cantitatea lor. pe unele le-am tăiat în timp, mă împăcam
cu ideea că nu-s chiar aşa de grave sau vorbeam despre
ele cu cei care suferiseră de pe urma lor şi gata, tăiat

cu cele rămase nu ştiu ce să fac, mă gândesc să ard
agenda în seara asta la miezul nopţii, deşi îmi vine să fac
un lucru la care m-am gândit demult: la ora 10 mă spăl
pe dinţi, îmi pun pijamaua şi mă bag în pat fără televizor
fără god hates a coward pe winamp, fără cercul alb de pe
ecran, în grădină e soare şi-aş aţipi. sigur nu voi putea să
adorm, n-am mai adormit la ora 10 decât când am fost
bolnav, dar voi sta aşa ascultând cum tot blocul sărbăto-
reşte trecerea într-un nou an, toată lumea e plină de
speranţă, tuturor le va merge mult mai bine, artificii, pe-
tarde, şampanie şi urlete la miezul nopţii, pupături, râsete
muzică, mâncare, băutură şi multă, multă ipocrizie pe care
mă voi face că n-o observ, aşa am făcut la fiecare petre-
cere de revelion, da, îi voi însoţi până la epuizare într-un
film negru, mut, cu cadru static, cel mai mişto revelion
de când există ritualul ăsta: ne băgăm pula în tot ce-a fost
ne facem mangă şi o luăm de la capăt cu forţe noi

Anunțuri
Publicat în X.

21 de gânduri despre „cel mai mişto revelion

  1. măi, freudistule, poate tu faci parte din alt conclav şi nu ţi se potriveste leul de la mgm, dar încearcă. la ups, că ăştia-mi dau cablu moca de-un an de zile.

  2. ei, moca… sunt ăştia prea leneşi ca sa stea sa verifice… asa păţii şi eu in 2004, de am crezut ca-mi dau ăstia moca MTV TWO, si cand colo ei nu fusesera pe faza…

  3. ‘fără god hates a coward pe winamp, fără cercul alb de pe
    ecran, în grădină e soare şi-aş aţipi.’ – winamp e in plus, la fel si ‘si’ de la si-as .. un text care trebuie curatat bine ca sa merite aprecieri

  4. desigur, daca asta ar dori autorul, daca nu e multumit doar cu un titlu de carte si niste postari pe un blog unde vin unii si cad in adoratie…

  5. da, ar fi rău dacă ar fi aşa, sunt de acord, adoraţia îi îmbată doar pe aroganţi şi pe nebuni. ca să nu mai vorbim despre mulţumire.

  6. si din ce vad… ai niste oameni care sigur te ajuta sa mergi mai departe.. liviu spre expemplu este atat de impotent in gandire incat nu face decat sa o frece aiurea pe blogul tau si tot flasca ramane…

  7. cred că ar trebui s-o laşi baltă, e suficient. sub lipsa de identitate poţi spune ce vrei, dar e clar că asumarea…

  8. cred ca nu e nimeni in masura pe net sa vb despre identitate si nici despre asumare, pentru mine faptul ca un liviu spune ceva… pe un blog al unui dan nu inseamna ca se asuma ceva sau ca cineva ar avea o identitate… bla bla.. asta era si ideea commurilor mele, ca de aici din blogul asta nu ajungi nicaieri

  9. ok, vorbim de spaţiul virtual, dar când eu mă duc pe blogul lui x, las acolo chestii generale despre nu ştiu ce idee şi semnez nomane, e ok. nu priveşte pe nimeni cine spune lucrurile alea. dar când, sub acelaşi noname, vin şi spun chestii care ţin de judecata de intenţie, lucrurile se complică. nu priveşte pe niciun noname câte titluri am eu şi dacă el vede sub texte comentarii pe care le cataloghează ca adoraţii, lucru care e departe de adevăr, dar nu stau acum să discut aspectul ăsta. spaţiul virtual n’ar trebui să fie diferit de spaţiul real. când te duci să vorbeşti cu un x, primul lucru pe care’l faci e să spui, dacă acel x nu te cunoaşte, eu sunt y. e o condiţia sine qua non a bunului simţ în comunicare. altfel, intri într-un decor specific virtualului, decor în care, fiind un noname, ce spui e egal cu zero.
    cât priveşte faptul că de pe un blog nu se ajunge nicăieri… asta e şi ideea, nici nu trebuie. când cineva vrea să ajunga undeva, nu o face pe un blog. ce se întâmplă pe un blog e exclusiv treaba celui care deţine blogul şi punct.

  10. dar atata timp cat blogul aceluia este public atunci nu mai este doar treaba lui. altfel ar tine un jurnal cu cheita, no? si daca te afisezi public esti expus. mi se pare firesc. ar ajuta la ceva daca as spune ma cheama luca? sau matei? evident ca nu. aici este un spatiu virtual care nu va functiona niciodata altfel decat virtual.. doar nu vrei ca mai intai sa ne imprietenim, eventual sa bem o tarie si apoi sa citesc ce scrie pe blogul tau.. sau poate ca asa obisnuiesti.

  11. ba este doar treaba lui, cred că faci o confuzie. blogul nu este o instituţie publică şi, atâta timp cât nu fac o chestie care să te lezeze direct pe tine sau pe altcineva, nu e treaba ta ce se întamplă aici. eu îţi dau dreptul de a comenta sau nu, capisci? mai ales când o iei pe coclauri cu aluzii străvezii. ca public nu ai decât dreptul de acces şi acela de a avea o opinie în context, nu şi acela de a spune orice. şi când nu te prezinţi, dă’mi voie să fiu sucpicios. ce motive ai? asta spune multe lucruri despre tine, mai ales că ne ştim şi faci pe niznaiu. nu uita că există un ip ataşat la comentariul ăsta pe care-l scrii, aşa că te rog să nu mai expandezi teoria chibritului pe-aici.

  12. evident ca exista un ip, evident ca ne stim… nu esti inca o vedeta de care sa auzi pe undeva si sa sari repede sa ii citesti blogul.. si tocmai pentru ca ne stim iti spun ca nu evoluezi pe plan literar.. ca pana acum ai fi putut sa ai inca 3 ,4 volume la activ si nu sa te irosesti in spatiu…care o mai fi ala. pana la urma nu am facut decat sa raspund pe acelsi ton unui liviu care poate sa fie la fel de anomin.. cel putin pentru mine unul este… eu zic sa te relaxezi, sa tragi aer in piept si sa mergi mai departe, nu te mai crispa.
    faptul ca tu stii cine este liviu nu inseamna ca liviu isi si asuma comurile.. nu crezi ca ar trebui sa lasam pe aici si nr de tel .. eventual adresa de acasa, ca sa stie omul unde si cine si de unde suntem…

    dar oricum, in ceea ce te priveste stiu ca nu poti accepta o critica negativa. oricine te cunoaste stie asta.

  13. mă faci să râd. hai, dă-i înainte. când vei ştii tu ce e aia evoluţie pă plan literar, vrabia va fi pterodactil again. :))))

  14. esti mult prea odihnit
    iti recomand sa te obosesti putin citind textele tale care sunt scrise toate in acelasi registru.. si ma refer la cele cateva care merita citite si nu cele aruncate pe blog din plictiseala.. cu asta am cam terminat comurile mele pe aici.. un an nou fericit si cu mai putin orgoliu inutil…

  15. nu e vorba de nici un orgoliu, e mai bine să’şi vadă fiecare de grădina lui. nu ştiu de unde atâta grijă pentru ipoteticele mele 10-16 volume, pentru irosirea care ţie ţi-e evidentă, asta ca să nu mai înşir şi celelalte consideraţii aruncate atât de generos. public atunci când consider că trebuie să public, nu sunt în competiţie cu nimeni ca să scot pe bandă volume de poezie. de altfel, cred că eşti în urmă cu informaţiile, în prima parte a anului o să-mi apară un volum, încă unul e gata în mare parte, eu îmi urmez proiectele mele şi nu frec la creier cu manuscrise de doi bani editurile, nu’mi plătesc volumele, dacă primesc vreo propunere care să’mi convină e foarte bine, altfel nu consum copacii patriei ca să fiu la număr pe piaţa de carte. numai bine. sănătate şi sărutări de mâini acasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s