porumbelul păcii în chiloţi nike

am văzut prin fereastră ce eşti tu când iubeşti
o ceată de nemernici cu bâte în mâini şi
am vrut să termin de mâncat, băutura să rămână
pe mese, să nu ştii când adie prin părul celui de-alături

o maşină care aduce marfă, de data asta e goală
câteva fetiţe au făcut curat toată noaptea, mâine
e o zi importantă, se dezvelesc mai multe busturi
circulaţia va fi deviată şi toţi banii de pe aceste ocoluri
îi vom primi în fişicuri lungi cât suliţele atleţilor
îi vom depune în contul celor care n-au mâncat mai nimic
prin războaiele tehnologice împotriva generaţiilor bătrâne
şi nimeni nu crapă această pace, nici măcar nu duce
mâna la gură, răsadul legumelor degeră în timp ce noi
pe plajă, privim fiecare trecător cum trăieşte
câteva zeci de ani cât trece prin faţa noastră, dar tu
joci mult mai bine decât mine, se vede cum trupul tău
se duce o dată spre răsărit, spaima lor ar fi justificată
nu avem nimic pregătit pentru cei care strigă din
toate rândurile, s-au îmbrăcat ca păsările, colorat
şi poartă decoraţii atât de mândre încât neamurile lor
nu pretind nimic din dividende, li se pare normal
ca pacea asta să fie a unui porumbel obişnuit
care întreabă pe toată lumea ce e dincolo de tot
acest zgomot şi cine mai are sentimente calde faţă
de cei care îşi câştigă pâinea cu o grabă suspectă
şi o aruncă celorlalţi, cei ce păzesc strict oamenii liberi
închişi în puţinele spitale de normalitate rămase
aici ar mai fi ceva de zis, un eventual nu împotriva
înarmării nucleare, dar cine s-o mai zică şi pe asta
când cu un strop de energie eoliană pui câteva zile
în plus la viaţa condamnaţilor ce s-au evidenţiat
în cursa cu cea mai ridicată cotă la pariuri
ultima ceaşcă de ceai sub ultimul cer cu zmeie

Anunțuri

5 gânduri despre „porumbelul păcii în chiloţi nike

  1. dincolo de acest zgomot e murmurul macrouniversului… şi un bidon de 7 UP… nu ştiu precis, dar parcă aşa am auzit vorbindu-se pe la colţuri…
    sau cum e? ia spune tu, bătrîne, că tu trebuie să ştii…

  2. sau mai bine nu te mai întrebam, că iar pui cîinii pe mine şi mă faci să nu mai trec pe la poarta ta….

  3. văd că tu-ţi imaginezi că poate fi orice, dar nu ştii. de ce tocmai asta ţi-a rămas în cap? eu cred că acolo e murmurul ăla… şi nu am câini, ai confundat veveriţele cu câinii, păcat. nu voiau decât să se joace cu tine, dar tu eşti cam speriat. de ce, liviule, de ce?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s