furnal unu roman

un trecut posibil ar fi un viitor, ar fi ca şi cum nu mi-ar spune
nimeni nimic pentru că nu e uşor să mă duc jos şi să
mă întorc cu o pasăre în dinţi, orice câine îşi vede stăpânul
trăgând aer tocmai de sus, orice stepă cu vânatul în iarba

scurtă şi fumul în piept stă pitit de frică, fumul din pipa
unui iepure înţelept, da, cât avem de dispreţuit în aceste
animale moarte, ele fac viitorul să pară o puşcă plină cu apă
orice sat cu nume cunoscut capătă numele lor şi azi nu
există oraşe decât atunci când se întorc curvele acasă cu
spatele gol, cocoşate de frig, cu zgârâieturi adânci în piele
numai ele sunt bune de trimis în trecut, numai ele sunt
iubite aşa cum trebuie de prezentul ăsta cu mintea zob
numai bucurie de arătat pentru a satisface cruzimea

(de câteva zile dorm cu cinzeci şi trei de cărţi
ale lui vasilievici la cap, de câteva zile
o vânătoare mă plimbă şi-mi arată orice hoit
e prea mult din acel puţin la care mă
gândeam când n-am spus că iubesc

cel mai absurd a fost când mă uitam la
un film porno şi ascultam pink floyd)

şi chiar azi am vrut să-i pun capăt unei zile când mai era
mult din ea, am întins mâna după zodia scafandrului
dar m-a strigat bogdan şi m-am răzgândit, atunci mi-a venit
în minte imaginea lui nedelciu şi mi-am zis că asta trebuie
să fie, de-asta l-am visat pe tata după atâţia ani şi-mi
spunea ce nu mi-a spus niciodată. că îi e dor. nu ştiu de ce
poate de-o vânătoare ca în copilărie, amândoi pe un cal
amândoi pe-acelaşi animal mort, astea sunt semne ce n-au
cum să vină chiar acum, jur că nu am împuşcat nici un animal
nici n-am vrut să pun mâna pe armă, eram acolo de
dragul calului alb, mă gândeam că-l va împuşca din greşeală

(nu mi-e teamă, mâna ta scrie cu litere mari
în mâna mea, ştiu că oricâte cărţi din astea
voi citi vor fi scrise de tine cumva, vor
avea un cotor unde se-ntâmplă lucruri bune
ca-ntr-un mormânt în care toţi au putrezit
şi se pregătesc să învie, să lucreze deodată)

voi înnebuni, îmi va dispărea gura, de-asta tot vorbesc acum
nu cumva să uit, nu cumva să confund trecerea timpului şi să am
alte obsesii, să mi se pară că nu voi mai avea copii, nu voi
mai avea un papagal şi-un acvariu, voi orbi dintr-o dată
nu voi mai avea absolut nici o erecţie sau cine ştie ce mi s-ar
părea că se întâmplă, de-asta îmi vânez viitorul, de-asta
stau aproape de tine şi sunt cuminte, sunt acasă şi privesc
prin geam în blocul ăsta cu multe curve în care ştiu doar că
locuieşte mama lui gili, zilele trecute l-am văzut c-o butelie
trăgea de ea ca de-un animal mort şi mi-am zis nu, nu-l mai strig
aş putea fi complicele lui într-un trecut foarte apropiat sau
cum zice victor: toate uşile cutiilor poştale trebuie smulse
de-acolo vine răul, acolo intră. holul blocului se întâmplă acum

Anunțuri
Publicat în X.

4 gânduri despre „furnal unu roman

  1. da, şi mie mi se pare aiurea să mă uit la filme porno în timp ce ascult pink floyd…
    bun, şi ce ţi-au şoptit cele 53 de cărţi de la căpătîi, uite, eu asta aş fi curios să aflu, nu că te simţi vinovat de complicitatea ta cu nenumăraţi nefericiţi de la acest capăt de lume….
    m? ce zici? îmi dezvălui şi mie ce mesaj secret ţi-au şoptit cărţile cu pricina? ţi-au explicat care e forma universului? cît mai are de parcurs istoria omul pînă să devină cu adevărat om? cîţi îngeri încap într-un punct? care e taina reflectării şi a depunerii ce stă la baza tuturor prefacerilor? cîte măsline îngurgita nenea buddha la masa de prînz? şi alte minunăţii dintr-astea…. sau barem care va fi soarta gugureilor împleticiţi agoange îndulge copre nispa, joi, 31 septembrie 2007….
    m? ce zici? mă pot baza pe tine că o să afli, sau mă interesez la altcineva?…

  2. nu contează culoarea, alicule, doar forma. de devotament, desigur!

    băi, ză big reveleităr, acum eu nu ştiu ce te aştepţi tu să-ţi dezvăluie o carte, însă eu m-am născut într-o zodie care, în mare parte a timpului, are un simbol idiot (porumbelul păcii în chiloţi adidas – prietenii ştiu de ce) şi steagul nebunilor lipit cu poxipol pe frontispiciu. zodie care mi-a şoptit că ăştia care caută dezlegarea tainelor sunt de compătimit. că ele nu există, doar creierul lor complicat creează iluzia şi iluzia… ehehe, domnule liviu…

  3. deh, eu m-am născut sub semnul lui ianus…. nimic nu e prea clar ptr mine, sînt cu un ochi la cazma şi cu altul la sarma… dar asta mă ajută uneori să lucrez mai bine… chiar dacă numai din an în paşti…
    şi-apoi, nu se ştie niciodată de unde sare iepurele, aşa că nu e bine să iei misterul în derîdere… sau cel puţin eu aşa îl auzeam pe nea pandele că spune, da, mă, cerşetorul ăla din colţ, care pretinde că duce juma’ de cosmos pe umeri şi un bideu de porţelan mov…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s