sign out, stand up but no mercy

o vreme a fost suficient să stai la masă şi să fii atent
la discuţiile nedefinite în jurul senzaţiilor, să muţi privirea
de la unul la altul când se uită unii la alţii şi nu par
să depindă de cuvintele pe care le rostesc, replicile

complicate, oboseala mâinilor târâte de gesturi, zâmbetele
cât o cochilie de melc în care limba se agită să meargă
pe un fir subţire al imaginaţiei apoi cade, se strânge
şi o ia de la capăt ca un saltimbanc cu un singur picior
tot acest timp ai deţinut controlul cu ochii reci şi sărituri
de la o replică la alta până când oboseala a strâns creierul
în ea ca o plasă de păr. de fiecare dată când simţi că
nebunia e aproape se întâmplă ceva cu obiectele, nu te
mai interesează consistenţa lor, sunt fluide, gravitaţia
dispare în spatele celor care sunt foarte atenţi la ele
la această masă mai toţi mâncăm obiecte sau oameni

e drept că e doar laşitate, lăsăm lucrurile aşa şi doar
schimbările de unghi nu ajung, nu există nimic în afara
capcanei în care te crezi prins de alt mod de a explica
de un zâmbet complice sau un cot împins spre tencuială
mie mi-e rău, mi-e atât de rău încât mă simt excelent
şi dacă n-ar fi decât condiţia asta a empatiilor eronate
te-aş mângâia după ce ţi-aş arde două palme, aşa
să simţi puţin sânge în ceea ce spui, să dispară căldura
şi blândeţea. mânia face minuni când vezi că îţi smulge
cineva cuvintele din stomac şi se pişă pe ele, simţi pişatul
ăsta al oamenilor sensibili, cu un fond alterat, executaţi
în fiecare zi de un călău ascuns bine în ei şi poate ar trebui
să mă crezi uneori, lasă-i să vorbească şi vorbeşte în acelaşi
timp cu ei, nu-i mai asculta nici măcar când spun că
se sting, se plâng şi se schimonosesc de bucurie

dar tu nu înţelegi că unele lucruri sunt bine aşa, neterminate
tu crezi în cicluri, în câmpii rotunde şi semnificaţii închise
cu o panglică cum stau cutiile goale de cadouri sub brazii
artizanali ce umplu magazinele în preajma crăciunului
crezi în frumuseţea asta formală şi te faci că nu vezi
cum noaptea, încet-încet, toţi dau sign out şi desktopul
se aglomerează cu fotografiile fiecărui cunoscut cu care
din motive ce ţin de o tăcere la care trudeşti zilnic
nu ai vorbit de multă vreme, unii ţi-au fost prieteni
şi v-aţi certat din cauza unor bocanci de munte puşi să se
usuce lângă foc şi uitaţi acolo, cu alţii ai schimbat doar câteva
vorbe şi-ai vrea să ştii ce mai fac, dar mirosul de talpă arsă
cuprinde toată camera şi te gândeşti la mesele goale pe care
le fotografiezi mereu cu telefonul mobil, mese şi pahare goale
te urci cu tălpile goale pe masă şi rămâi aşa, e perfect

Anunțuri

9 gânduri despre „sign out, stand up but no mercy

  1. pai da pai da asta este cercul cercul unde fugim dupa coada si nu mai apucam sa o muscam
    si aia cu mobilul fotografiind ce mai poate si ce a mai ramas dupa prea multe cuvinte traiasca starea de fragment de bucatica si toata fuga asta care nu se va mai sfarsi dar aproape ca ne/am consolat si daca nu pe cine mai intereseaza?

  2. dane, acu’ pe bune… stiu ca e mai usor sa lupti cu taurul din tribune, dar de ce tii tu mortiş sa asterni la picioarele cititorilor tai nevolnici mereu cate trei covoare zburatoare, a cate 12 randuri, ore sau luni fiecare, cand ar fi atat de simplu sa ne spui ceva in genul:

    CONTEMPLARE MUTĂ

    undele băltoacei se întind concentric
    fiecare strop căzut încreţeşte fragedul obraz cu liniştea
    începuturilor de experienţă
    străvezie statornică apa oglindind nedumerită boltirile
    răsuflă a uşurare
    un strop tardiv ezită sentimental să mai cadă
    atît e de albastră imaginea răsturnată
    a cerului aşteptării

    cu alte cuvinte, prietenul meu drag, ce e atata agitatie in poemele tale atotcuprinzatoare si exhaustive, ce duh ticălos te tot aleargă peste campiile elizee?….. păi zi si tu acum….

  3. măi, ovia, cu fotografia a venit pe ciolanul tău, acum îmi dau seama, amator de puzzle şi ipostaze uroboros. da, exact pe nimeni mai interesează. fără două negaţii, înţelegi…

    liviule, de cele mai multe ori nu număr rândurile, se pare că s’a mehanicizat procesul într’atât… încât ar trebui să mă apuc să lustruiesc carapace de broaşte ţestoase. de altfel, discuţia asta în legătura cu aspectul formal îmi displace, totul e aleatoriu sau ţine de un mod de organizare ce nu are neapărat o logică. la ultima întrebare răspunde’ţi singur, pentru mine e fără obiect, ingratule!

  4. si care ar fi ultima intrebare? aia cu fuga prin elizeu? hm, si sa inteleg ca nu te-a gadilat corespunzator la sufleţel? mare pacat, zau, ca eu ma gandeam ca-mi dai o explicatie care sa ma ajute sa-mi termin studiul despre entropogravitaţie….

  5. da, aia era. nu ştiam că studiezi entropogravitaţia, că-ţi dădeam o bucată de lemn dulce şi-un koan.

  6. de unde stiu eu fraza asta de mai sus?… a, de la dan, el a scris-o… aha, e o fraza cu cantec inseamna, daca a ajuns sa fie purtata din gura in gura… misto…

  7. o fi vreun alter ego, liviule. cum sa contrazicem aceasta fraza care avea totusi o alta forma?!

    dar logica ce are, mioara?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s