niciodată toamna

(balada unui deather mic)

niciodată toamna nu fu mai frumoasă
sufletului nostru bucuros de death
care şade palid, mut, cu limba scoasă
şi ascultă muzici, slayer şi opeth

blocurile-adunate ca nişte morminte
cu alcool etilic în subsoluri put
dau să se dărâme când în noi se zbate
sufletul săracul, orb şi cam băut

cine vrea să fută cine să mai bea
mână de la mână să mai ceară-un rând
altfel soarta neagră-n gură să i-o dea
ca şi lu’ arghezi care zace blând

vină-n rockotecă unde-i nebunie
târfele matoale zac pe canapea
să băgăm din pleată, să băgăm rachie
că trece şi toamna şi ne ia cu ea

(featuring basu)

Anunțuri

8 gânduri despre „niciodată toamna

  1. menestrel, drege-ti tu coarda
    si mai arde o cîntare pe cărare, pînă dai de zare,
    că te-acoperă cucoanele cu balcoanele şi curcanii cu bastoanele
    şi se cutremură pînă-n temelii, sub tiranica-ţi splendoare,
    vrăjmăşia şi castroanele cu moare…

  2. pai ce, ion barbu era traditionalist? doar postmodernistii aduc in prezent decupaje etno, ptr a recupera, chipurile, istoria intr-o nouă lumină…

  3. liviule! dude! eu nu’s dă acord cu tine în ce zici dă postmoderni şi dă condiţia lor, dar asta nu e discuţie dă blog. hai, salve!

  4. pai foarte bine ca nu esti de acord cu mine, fiindca nici eu nu cred asta, ci niste esteti americani, care definesc postmodernismul drept interculturalitate si recuperare a istoriei (uita-te la arhitectura lor postmoderna, arhitectii americani au inventat termenul de postmodernism)…. numai ca, deh, in europa a fost altfel, a opus poeziei obiectelor specifica americanilor, o poezie a cuvintelor, o lume in care lucrurile nu paraseau starea de proiect sau mureau in propria lor reflectare, iar asta a favorizat cufundarea artistului in propriul sau eu, din care a facut opera….prin urmare in europa s-a vorbit de experientialism si de experimentalism…. la asta voiai sa te referi, bădie? si daca da, atunci de ce mai dai cu parul? zău aşa, la nobles oblij….

  5. ce-i drept, poezia ta e o sinteza a filonului american cu cel european, cum era si normal in urma globalizarii… de nu mai se intelege unde e lumea obiectelor si unde cea a proiectelor si a reflectarilor….. hai, zi tu ca nu e asa……..

  6. în fine, postmodernismul în arhitectură e oarecum altă treabă, el a fost adus cam cu forţa în câmpul cestălalt, mai ales în amărâta literatură română în care nu s-a vorbit aproape deloc multă vreme de chestiile alea pe care le numeşti tu, adică experimentalism and the rest. aş băga aci şi textualismul, desigur că se pot adăuga multe „isme”. nu mă hazardez să vorbesc din ce filon vine chestia asta, tu vezi mai bine de pe bară, doar un lucru zic: nu maniheiza pe genul ăsta de binom. altfel, aşa e, bro!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s