someone and my dumb character

până când ajungi la ceva indivizibil, începi să exagerezi
un paroxism în care orice lucru se topeşte în inexactitate
aceste frunze sunt aceste maşini sunt aceste mâini
sunt filele rupte dintr-un caiet pe care am desenat ce

mi se va întâmpla, adică gâtul acesta când îl atingi are
viaţă în el, are un aer şi fără el se gâtuie, încearcă
doar preţ de câteva secunde, cu o emoţie oarecare
să-ţi împachetezi tot ca pentru picnic şi să-ţi închipui
că alergi să prinzi un blestemat de autobuz şi spaima
că nu o vei face te va împiedica să-ţi dai seama că
dintr-o dată vezi tot ce ţi se va întâmpla şi refuzi
te opreşti şi ştii că vei rămâne pentru mult timp orb
cât poţi sta acolo, în acel punct în care pierzi contactul

asta e spaima, cât timp eşti orb şi gâfâi, cât timp toate uşile
se deschid şi se închid la loc fără să le atingă cineva
ai uitat tot ce ţi se va întâmpla şi nu ţi-a mai rămas
decât să-ţi înregistrezi reacţiile şi să te întrebi mereu
cum ar fi fost mai bine să faci, să înceapă un şir de reproşuri
dar pe mine mă simţi? ce ţi se va întâmpla într-un caiet
într-un acvariu în care poţi să omori pe cine vrei şi să te judeci
din câte pagini te poţi pedepsi, în câte alte pagini spui
câţi metri pătraţi sunt câţi metri cubi sunt câte zile şi câte
puncte sunt şi de ce cei care vin în vizită doar îşi mişcă
maxilarele, se-aude doar ca şi cum ai turna apă într-o ţeavă

toată această viaţă claustrată şi cănile de apă băute
pe nerăsuflate seamănă atât de bine, e limpede
aşa se întâmplă când eşti propriul cobai, înainte şi înapoi
nu există decât precipitarea şi lipsa de relevanţă
acest corp cu care poţi face ce vrei până la un punct
apoi eşti jalnic, cei care te privesc nu-şi dau seama
şi doar asta te face să te bucuri prea mult, doar veselia
dinafară, oamenii cu prea multă piele, metrourile
cu prea multă piele, străzile cu prea multă piele, casele
cu prea multă piele şi între toate doar ruperile de ritm

când totul se clarifică şi relaxarea e o prostie nesfârşită
începe marea resemnare, mergi la munte ca într-o vacanţă
din copilărie, ai totul plătit, ai un pat şi-o noptieră, ceilalţi
copii în apropiere, dar asta nu mai contează, singurătatea
asta e bună, te-am învelit bine într-o poveste în care
nu ţi se va întâmpla nimic, am grijă de tine ca de-un personaj
de care , ciudat, m-am ataşat din dispreţ şi-apoi m-am trezit că
e mai curajos şi mai bun ca mine, doar nu ştie să-şi poarte
de grijă, se încalţă invers şi, în general, e o catastrofă

Anunțuri

3 gânduri despre „someone and my dumb character

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s