George Vasilievici. Doar un premiu arestat?

În ciuda faptului că mă hotărâsem să las lucrurile aşa cum au căzut, vorba olteanului, las-o aşa încurcată, zi mersi că-i vie, mă văd nevoit să îmi spun şi eu opinia în legătură cu evenimentele precedente şi ulterioare acordării „Premiului in memoriam George Vasilievici” de către Un Cristian unui debutant la Casa de Pariuri Literare, respectiv Corinei Bernic pentru volumul „Casa scărilor”. Nu voi începe prin a vă introduce într-un spaţiu emoţional cu râs, plâns şi alte chestii metaforizante despre moarte şi viaţă, voi trasa doar o cronologie seacă, poate plictisitoare pentru cei neinteresaţi, care să fixeze anumite coordonate ale unui context. Ieri, pe blogul său, prietenul meu Mugur Grosu (sper că va rămâne tot prieten după episodul acesta) şi-a expus opiniile în legătură cu premiul suspomenit. Reacţia lui mă face să-mi spun şi eu punctul de vedere rugându-l să ia în considerare buna mea intenţie în a-i atrage atenţia asupra unor aspecte pe care, nu ştiu din ce motive, cred că le-a ignorat. Nu intenţionez să intru cu nimeni în conflict, doar vreau, repet, să exprim un punct de vedere din postura de participant la o parte din discuţiile purtate în jurul cestiunii cu pricina.

Cu câteva zile înaintea evenimentului organizat la Club A, „Un an fără George Vasilievici”, mai precis pe 7 aprilie, m-am întâlnit cu organizatorii, Mugur şi Un Cristian, pentru a avea o discuţie legată de evenimentul de comemorare a lui George de pe 11 aprilie şi o altă discuţie privind organizarea, din lipsă de fonduri, doar a unei zile George Vasilievici pe 3 iunie, care începând cu anul următor, dacă se va putea, să se transforme în festival. Un Cristian s-a interesat de situaţia romanului „ Viseptol ”, rămas nepublicat, cu intenţia de a-l edita el şi a-l lansa la „Casa de Pariuri Literare”. I-am transmis ce ştiam şi anume că, în toamna lui 2010, Claudiu Komartin m-a rugat să o întreb pe doamna Doina Vasilievici dacă poate avea o întrevedere cu el pentru a-i propune editarea romanului şi i-am răspuns lui Komartin că doamna Vasilievici îl aşteaptă. Necunoscând precis evoluţia ulterioară a discuţiilor, i-am spus lui Un Cristian că e onest să-l întrebăm pe Komartin în ce stadiu al discuţiilor se află. L-am rugat să vină şi el să discutăm şi, în scurt timp, am ajuns la un plan de bătaie ce cuprindea trei direcţii: editarea de către Claudiu Komartin a romanului „Viseptol”, un film documentar despre George Vasilievici pe care Un Cristian urma să-l facă şi lansarea unui concurs de manuscrise pentru acordarea unui premiu de debut şi editarea volumului câştigător de către editura lui Un Cristian cu sprijinul financiar al „Grupului pentru Jurnalism, Cultură şi Comunicare”. Deci, Ziua lui George Vasilievici urma să consemneze trei evenimente importante: lansarea romanului, proiecţia filmului documentar şi anunţarea câştigătorului concursului de manuscrise. În cadrul evenimentului de pe 11 aprilie, Un an fără George, toţi participanţii au putut auzi cum Un Cristian a anunţat că pe 3 iunie se vor vedea rezultatele angajamentului pe care el şi Claudiu Komartin, în principal, dar şi ceilalţi care se vor implica în organizarea evenimentului, urmând să găsim şi modul cel mai potrivit de desfăşurare a concursului de debut, lucru despre care am discutat în câteva rânduri în zilele următoare cu Mugur. Spre sfârşitul lunii, am vrut să mă asigur dacă şi cum evoluaseră lucrurile şi l-am sunat pe Mugur, care mi-a transmis că în urma unei discuţii cu Un Cristian s-a ajuns la concluzia că nu mai e timp pentru desfăşurarea unui concurs şi, în plus, sprijinul financiar pentru debut a fost retras ba pentru că aceşti iniţiatori ai unui premiu anunţaţi cam cu surle, dar fără trâmbiţe, nu au actele ONG-ului decât în mai, ba că ar fi vrut un concurs zonal şi nu s-a comunicat eficient, ca atare „Premiul Naţional George Vasilievici „se transformă în „Premiul in memoriam” şi va fi acordat, fără prea mare pierdere de timp şi energii, unei cărţi aflate deja sau nu în planurile editoriale ale „Casei de Pariuri Literare”. Lucru care m-a revoltat, am discutat doar cu câţiva prieteni cât de nedreaptă mi se pare turnura pe care o luaseră lucrurile faţă de planurile iniţiale, dar nu am avut nicio poziţie „oficială”. Doar câteva discuţii cu Mugur care mi-a transmis că el crede că e bine şi-aşa. Şi o discuţie cu Claudiu Komartin care nu părea prea surprins şi mi-a spus că el va lansa Viseptolul aşa cum a promis, dar nu se va mai grăbi dacă lucrurile au luat-o în direcţia asta. Şi chiar nu a avut loc nici un eveniment pe 3 iunie în Club A. În absenţa niciunui eveniment legat de George Vasilievici, Un Cristian a simţit totuşi nevoia de a da premiul in memoriam.

Cu trei zile în urmă, întâlnindu-mă cu Andrei Ruse, venit să-şi lanseze ultimul roman în Constanţa, m-a întrebat ce-i cu premiul George Vasilievici, că el nu a văzut vreun concurs de manuscrise anunţat, nu mai auzise nimic. I-am spus ce ştiam. Că n-a fost nici un concurs şi că Un Cristian ştie de ce şi cum. Alaltăieri, am primit un mesaj de la el că vrea să scrie un articol despre acest premiu , i-am răspuns că vorbim când ne vedem, urma să-i explic pe larg că nu vreau să mă implic în vreun scandal legat de numele lui George Vasilievici, dar fiind ocupat cu lansarea, nu am mai avut timp să-i explic. Ieri dimineaţă găsesc un apel ratat de la Mugur şi un sms prin care-mi spunea că nu e bine dacă sunt amestecat cumva în ancheta lui Andrei Ruse, i-am răspuns că nu sunt şi nu am de gând să deschid vreun subiect pe tema asta, i-am trimis şi lui Ruse un sms în care îl anunţam că nu am nimic de zis, primesc răspuns că şi el a ajuns la aceeaşi concluzie şi va lăsa lucrurile aşa. După prânz, mi se spune că Mugur a postat pe blog ceva în legătură cu premiul George Vasilievici. Pe scurt, cam asta e desfăşurarea evenimentelor.

Desigur, am rămas cu multe semne de mirare şi întrebări după ce am văzut că Mugur a selectat evenimentele cum a vrut el în postul de pe blogul lui. Komartin e „un tânăr editor”, Ruse un „cel care-mi scrie”. Nu că aş fi ţinut morţiş, dar pe mine nici nu m-a menţionat în toată luarea lui de poziţie. Cum e să spui doar o parte de adevăr? Cui serveşte? De ce le spui tuturor că George nu merită un scandal în jurul numelui său şi tot tu deschizi subiectul în mod public?

Pe de altă parte, dacă tot nu s-a desfăşurat nici un eveniment pe 3 iunie, de ce pretextul că nu e timp pentru un concurs? Atât Mugur cât şi Cristian l-au arătat cu degetul pe Komartin care n-ar fi editat Viseptolul. Asta în măsura în care cine a respectat ce-a promis sau cine a hotărât cum se va acorda premiul? Nu poţi să respecţi ce ţi-ai propus, amâni sau nu faci nimic, nu improvizezi ca un amator şi dai premiul din postura de editor unui autor publicat la editura ta. Nu pare oare o încercare de a folosi numele lui George Vasilievici în alte scopuri? Prieteni sau nu cu George, de ce aruncarea în derizoriu a încă unui premiu de debut? Cu cine s-a sfătuit Cristian în afară de Mugur când i-a venit minunata idee? Mi-amintesc că una din discuţiie de pe 7 aprilie era legată tocmai de instituirea unui premiu asupra căruia să nu planeze suspiciuni, un premiu al unui juriu transparent, care să nu stârnească discuţii. În plus, voiam implicarea cât mai multor prieteni ai lui George în organizarea acelei zile. În loc de asta, am avut un premiu dat la repezeală la o lansare de carte. Editorul nici măcar nu a făcut un lucru elementar: să anunţe familia, eventual să o invite la lansarea cu pricina. Şi lucru şi mai ciudat, pe cartea care a primit premiul nu e menţionat numele lui George Vasilievici. Atunci cum rămâne, domnule editor, există sau nu premiul altfel decât pe la evenimente sau agăţat de peretele unui site? Ce formă de asumare e asta? Am apreciat apariţia editurii Casa de Pariuri Literare, am aplaudat cărţile care au fost lansate de această editură, numai cărţi bune. Credeam că Un Cristian e un editor care va schimba, dacă nu din rădăcini, măcar în mod semnificativ modul în care îşi desfăşoară activitatea prea multe edituri din România. Atunci de ce aceste improvizaţii şi această rezolvare de un veleitarism suspect a acestui premiu?

Un singur lucru, din păcate foarte important, îl dovedeşte experienţa de mai sus. Că nu putem lucra împreună, că există decizii îndoielnice şi orgolii care nu pot accepta că au greşit. Şi puteam foarte bine să tac şi acum, dar chiar cred că un premiu George Vasilievici nu poate fi arestat de-o editură care să-l dea cui vrea ea, după criterii incoerente sau aleatorii.

Închei, totuşi, în altă notă. Astăzi, sora lui George, Anca, s-a căsătorit. Casă de piatră şi viaţă frumoasă! După atâtea lucruri triste, măcar de asta să se bucure ai lui George pe deplin. Faţă de ei am singura strângere de inimă cu privire la ce facem pe-aici

Anunțuri

9 gânduri despre „George Vasilievici. Doar un premiu arestat?

  1. Există vreun contract de publicare a Viseptol-ului? Între cine şi cine şi ce prevede? E culmea să faci „Premiu naţional” fără să-i publici înainte volumul rămas, fără să ştii măcar dacă se va publica. Un cristian zice că nu l-ai mai căutat de câteva luni. Komartin ce zice? Pe ce fundaţie care nici nu exista v-aţi bazat pentru finanţarea concursului de debut? Pe strada mântuiala, ce mai…

  2. mircea, nu cunosc amănunte legate de contractul viseptolului, pe claudiu komartin îl priveşte asta, nici nu ştiu ce zice în afară de ce-am spus deja. pe cristian nu l-am căutat pentru că am ţinut legătura cu mugur şi nu cred că avea nevoie de mine de-ndată ce s-a descurcat şi singur. cu valentin coman, adică reprezentantul asociaţiei sau ce rol are, cum spune şi mugur, el şi cu cristian au vorbit (http://mugurgrosu.blogspot.com/2011/04/gerg-enghidu-dybukk.html)

  3. Cand e vorba de afaceri, si o editura este o afacere, nimic nu se face altfel in Romania…
    Pacat ca e implicat numele lui George ! !
    Mi-a venit un chef nebun sa impusc toti ulii din lume…

  4. deocamdata, ce ai facut tu, concret, pentru memoria lui George e ca ai alimentat un scandal care nu exista. felicitari, acum ti-ai asigurat un loc in povestea asta. dar daca taceai, poet ramaneai. sau macar prieten

  5. comentariul lui un cristian, pe Facebook:
    „Mihut a facut si el un comentariu, merita citit. cateva mentiuni: se vede treaba ca nu exista consens si fiecare trage cum poate. am avut manuscrisul romanului (care a fost trimis de George cuiva, se va afla, cu siguranta, pentru redactare) cu mult inainte ca acesta sa fie adus in discutie de alte edituri. n-am vrut sa ne folosim de momentul delicat (nu suntem vulturi). Iar dupa ce-am aflat ca pe fir a intrat alta editura, am renuntat din start (mi se parea aiurea ca pe o carte respinsa in viata autorului de mai multe edituri, sa se bata dupa moarte editurile, si cred ca oferta noastra era net superioara, dar asta nu intra in discutie). Apoi, cartea Corinei nu exista in planul editorial la momentul discutiei cu Mugur si Mihut (se poate verifica), deci nu era o carte pe care oricum am fi editat-o si aveam nevoie de o justificare. Documentarul e in lucru (nu stiu ce inteleg oamenii prin documentar, pt ca nu e ceva filmat cu telefonul mobil). Pe 3 iunie se puteau face multe (iarasi se poate verifica, Paul din Club A chiar era f nedumerit ca nu se mai intampla), dar nu stau acum sa verific cum isi respecta unul si altul promisiunile. Eu n-am dat vina pe nimeni ca romanul n-a aparut. Din toata povestea asta, cel mai aiurea iese Corina, si-mi pare rau. Inca o data, daca nici in memoriam nu se poate face ceva, atunci ce se mai poate face? Se pare ca razboaiele nu se mai opresc, anchetele arata tabere si prieteni tot mai multi. Singura obiectie oarecum intemeiata din textul lui Mihut tine de familie. N-am considerat o problema, mai ales ca vrem sa dam premii in memoriam Cristian Popescu, Mariana Marin si Sorin Stoica. E dezonorant sau cum? „Scarbos?” – inteleg. Ma-ntreb ce era daca puneam pe carte? Dar, cum spuneam, cand voi avea ce sa prezint familiei (ce s-a filmat din documentar), vom vorbi si despre eventuala problema a unui premiu (nu concurs, aici e o distinctie – daca o editura acorda un premiu in memoriam, nu inseamna ca nu poate exista un premiu simplu, un premiu editorial nu anuleaza un posibil concurs national). Ma asteptam (si eu), daca e vorba de interese comune, ca Mihut sa ma caute in ultimele luni. Nu s-a intamplat, nici macar accidental. Practic, din ce-am vorbit atunci, am ramas doar noi ca sa onoram o promisiune. Nu inteleg pana la urma care este problema. Nimeni n-a confiscat nimic si n-a cerut nimic decat sa se-ntample ceva. Ajungi sa te-ntrebi cine de cine se foloseste si mai ales cui ii folosesc toate astea. Romanul e deja redactat (de cineva desemnat de George, prietenii ar trebui sa stie asta), nu trebuie decat paginat. Adica o munca de o saptamana. De ce n-ar iesi in 2-3 saptamani si nu ne-am intalni pentru a vedea ce probleme sunt, daca sunt? Nu tin mortis sa fac parte din echipa care sa decida povestile, dar nici sa pic la mijloc doar pt ca prietenii devin prea prieteni si se ataca din te miri ce. S-a vorbit despre nu stiu ce interes comercial. Pai daca urmaream interesul comercial nu insistam pe roman, sa ne repezim sa-l publicam? Nu era mai simplu? Dar mai vad ca Mihut concluzioneaza ca nu putem lucra impreuna. Un lucru e cert, cel putin pentru mine. Nu din cauza mea. Totusi, mesajul e altul. Nu putem colabora, deci nu poti folosi pe x, pe y, pe z in documentar, adica de ce sa-l mai faci? Preferam sa-mi spuna direct. Oricum se va face documentarul (atunci sa vezi discutii). Si aici ma opresc, pt ca e obositor sa lucrezi in echipa (mai ales intr-o echipa de prieteni). De-asta prefer sa nu am prieteni in literatura. E mai sanatos.”

  6. si iar un cristian:
    „Pentru a linisti toate apele involburate inutil, am sunat-o pe mama lui George, care m-a asigurat ca editura Casa de pariuri literare poate acorda anual un premiu in memoriam George Vasilievici si ca nu exista niciun prejudiciu de imagine adus lui George prin acest premiu. Restul e prietenie, cum v-ati dat seama.”

  7. nea metale, să înţeleg că eşti avocatul lui cristian? că nu vorbesc cu anonimi.

  8. ti se pare ca are nevoie de avocat? atunci tu oi fi procuror? ia sa-mi iau talpasita de-aici, ca n-am chef de belele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s