big titty life

cerşetorul din enuma elis se dă pe tobogan
unul cum n-a mai văzut, punga în mâna dreaptă
zâmbeşte, se duce la vale, a strâns toate pliantele
de pe parbrize de-a lungul tomisului

le-a pus lângă zidul
restaurantului libanez, mai mereu pustiu
vânzătorii de shaworma cu coatele pe geam
privesc cum zboară flaierele în briza de la miezul nopţii
ştim că saloanele de masaj sunt pline cu femei goale
recipiente pentru emulsie
trebuie să te-apuci să le masezi, trebuie să le strângi
în palme continuu
tot siliconul din ele se scurge, până-n zori
la ultima bere de pe ţărm lângă copacul culcat

o plimbăm între vamă, habibu, evolution şi pulse
pliante, băieţii cu maşini, rupţi în gură
fătuci machiate până la buric, sclipitoare şi vagi
lăsăm fauna spontană în urmă, vorbim
absurd despre chestii absurde, numai cerşetorul
se iveşte mereu, alunecă pe marele tobogan
al bulevardului tomis
fantoşa nopţii, pescarul şi ghidul, sarea akadiană
şi umbra statuii lui ovidius

umezeala, frezele noastre de clovni, bastoanele
poliţiştilor, clădirea sumbră a liceului eminescu
sub care intrăm
vio doarme chircit pe canapea, ia locul cerşetorului
cu barba lui mototolită în mâini
televizorul merge în gol, susurul apei în tipografie
ne spune că e bine să stăm liniştiţi
toate funcţionează ca acum două mii de ani
când câţiva greci şi romani amărâţi aveau vise
cu oraşe somptuoase şi eroi tragici şfâşiaţi
de drumuri lungi şi chemări întortocheate
dar la ţâţele atât de mari şi de multe
ca astea de pe flaiere, nu s-a gândit nimeni

(pentru basu)

Anunțuri

3 gânduri despre „big titty life

  1. Somnul Raţiunii a profeţit:
    Vei sodomiza un miner în regiunea pubianã.

    Tereasa aia avea bere destulă, o puseseră
    la rece pentru noi doar, ai văzut, cum a venit
    ospătarul grijuliu, şoptind conspirativ ” mai am două , le
    pun de-o parte” E o mascaradă, mersul aşa , din cârciumă
    în cârciumă, şi expresia de pe feţele noastre atunci când
    vedem că sunt închise la unu noaptea. E drept, e abia marţi
    dar ei nu au habar că ceasurile rele se spală numai cu Silva
    neapărat neagră. Bulevardul Tomis ar trebui interzis
    ori măcar îngrădit, asemenea adunare de sâni
    înşiraţi profesionist pe ferestrele maşinilor nu
    mi-a mai fost dat să văd, fel de fel de curve, expuse
    în galantare cu cai putere , e o altă mascaradă, a lor
    de data asta , noi doar privim detaşaţi spectacolul,
    îmi povesteşti despre cum unii chiar au plătit
    să frământe în palme pungi vârâte sub pielea unor sâni
    prea mici, mi-aminteşti de Vera şi Xenia, frumoase femei
    dar drumul nostru este cu un singur sens , tot înainte
    mai avem puţin şi scăpăm ce circul lor drăcesc, întindem
    pasul, mersul ni se preface într-un mers negru , de
    suburbie , automatul de unde ţi-ai luat cafeaua
    era la fel ca viaţa noastră de atunci, prea multe
    alegeri, prea multe sortimente, niciunul îndeajuns
    de satisfăcătător, ne uitam către statuia lui Ovidiu –
    nu ştiu dacă apucasem să îţi spun, dar mi-a devenit drag
    stă el aşa ca fraierul acolo de mai bine de o sută de ani
    şi nu spune nimic, l-au mutat ca pe un pensionar
    paralizat , când înspre mare, când înspre primărie-
    şi ne înnegream mersul, sacadat, te cauţi febril de chei
    niciodată nu sunt acolo când ai nevoie, se inundă
    camera de lumină, Vio a adormit cu televizorul aprins
    ştim bine că îl deranjăm, totuşi la voi acolo miroase
    încă a litere împrăştiate, le adunăm, dă-i dracu pe restu
    nu mai este timp să fim altruişti, uite-te cât
    de târziu s-a făcut , e bine că am găsit în frigider
    încă o bere rece, ştii ce? M-am trezit dimineaţa cu
    una din duduile alea fardate strident, rătăcită
    la mine-n buzunare, eu cred că şi tu luasei una, numai
    pentru tine, una cu sânii mari, dar nu vrei să-mi spui
    o ţii închisă în şifonier, iese de acolo numai dimineaţa
    în patru labe , să-ţi aducă ziarul, papucii şi să facă
    o cafea mai bună ca aia de la automat, tare şi cu zahăr
    exact atât cât trebuie. După care se întoarce la locul ei
    între tricouri şi blugi aruncaţi de-a valma. Eu aşa
    am făcut cu a mea. Nici acum nu pot să o gonesc.
    Stă acolo şi tace, aşteaptă să-i fac un semn. Ne
    năpădeşte somnul spre dimineaţa , am putea adormi
    şi acolo, unii peste alţii, lui Vio nu i-ar păsa, şi-aşa
    toţi ne înghesuim în aceiaşi viaţă, deşi e limpede că
    nu avem toţi loc . Ne izbeşte briza , băi, Dane, e 5 şi
    ceva , măcar pe drum spre casă o să ne răsară
    pe spinările noastre înconvoiate câte un soare mic.

    Evident, dedicatia e pentru tine, dar nu mergea bloaga mea, asa, ca las urme aici.:))

  2. ia te uită o poezie în care mă simt ca la mine acasă!!! …… deja mi s-a cuibărit în nări mirosul terenului de baschet … o să-mi fac încălzirea şi…

  3. basule, like i said, ţi-au ieşti câteva lucruri mişto în chestia asta. încearcă să nu mai divaghezi numa!

    păi, da! unde-s ţâţe… lasă vrăjeala cu baschetul că nu te cred, sedentarule.
    ia să te văd când suni tu şi zici: hai, bă, dăm cu laba-n ea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s