montezuma are ciorapi flauşaţi

şi dacă urmează altceva, dacă după primul colţ
în locul oamenilor, cărămizilor şi pavajului a apărut
o câmpie, sigur te vei gândi la altceva decât câmpia asta
pe care poţi să mergi până, îţi trece prin cap, la casele

lui montezuma, unde nisipul şi norii nu ţin seama
de ordinea prin care ploaia, venită după mult soare
ispiteşte imaginaţia cu picături acide, doar într-un târziu
spală ultimele semne şi lasă autismul să te întoarcă
atunci când vrea spre oraş, dar aici casele nu mai sunt
ale nimănui, ţi se rup de imaginaţie şi-ţi blochează
privirile pe feţele şi mâinile oamenilor atât de mult
încât nici nu contează că oraşul nu se termină brusc
că nu există panică mai puternică decât faptul că un
individ oarecare, fie el şi montezuma, analizează atent
gesturile tale şi dă un verdict prin care te poate face
nebun înainte de a ajunge la fântâna cu clopote
din mijlocul oraşului, eşti aşteptat să taci împreună

cu mine nu se adaugă nimic la teoriile tale prin care
comunicarea nonverbală are o geografie simplă
în ciuda constituţiei schizofrenice a celor ce brusc
văd o câmpie goală, o programează cu multe zile înainte
să fie acolo unde li se pare că lumea devine insuportabilă
să păşeşti într-un scenariu minimal şi s-auzi foşnetul
celor ce stau în spatele scenografiei şi numără secundele
cu buricul degetelor îţi fac loc, te dirijează, te strecoară
spre mine iar când mă întâlneşti vocea îţi tremură
de extenuare, îţi dai seama că sunt la fel de dement
compari luminile şi întunericul, admiri rama şi carnea
şi nu-ţi mai rămâne timp nici să spui din ce material
vrei să-ţi căptuşeşti izolarea, doar câteva semne
tăieturi ale mâinilor care brăzdează aerul unui alt înotător

adaosul de fixaţii se topeşte, un pachet de unt
pus pe plită la mcdonald’s, nervurile lăsate de grăsime sfârâie
şi aburul îţi dă iarăşi senzaţia că nebunia e o cremă de corp
că toate companiile care vând miliarde de flacoane
au un interes crescut pentru studiul nevrozelor şi mai ales
pentru cei care nu se lasă liniştiţi de zilele cu soare, de letargia
edenică a salarizării sigure cât mai spre moarte, o altă
câmpie a relaxării divine, un alt motiv de a pune
mâna pe un post călduţ la ministerul dezaxării totale
dar până atunci, între un vis şi o plimbare prin răcoare
alegi o bere în tovărăşia celor mai indiferenţi amici
cei care nu au răbdare niciodată să asculte golul ce vine
după întrebarea ce faci, ce faci, ce faci, ce faci, ce faci

(lui nicolas)

Anunțuri

5 gânduri despre „montezuma are ciorapi flauşaţi

  1. Sper să nu mă lovească vreodată răzbunarea lui Montezuma (dezinterie), dar la faza asta observ că ţie chiar ţi se rupe de cititorii ceva mai finuţi, mai cu ciorapii spălaţi, burghezi d-ăia pe care îi porceşti tu cît îi ziulica de lungă…

  2. Şi o spun cu toată durerea, cu toate că eu am întotdeauna tăria de-a asculta golul imens ce se cască după întrebarea ubicuă, prolixă, nesimţită şi omnipotentă ”Ce faci? Ce faci? Ce faci? Ce faci? Ce faci? ce faci? Dar ce nu mai faci?”

  3. liviule, văd că ţii partea burghezilor pe care eu… unde îi porcesc eu, stimabile? sau te simţi tu atacat, masonule?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s