spre ţărm, lucrurile

odată şi-odată se duc mai repede, totul devine mai puternic
şi uiţi că slăbiciunile, aşa cum le înţelegeai demult
sunt cum e şi creierul, o cutie albă cu balamale şi cheie
atunci era umbră, din umbră venea apa şi era rece

puteai ţine orice în ea, sclipea şi curând nu mai vedeai
decât un mucegai alb şi câteva semne acolo unde
nici apa nu mai are ce face, nu, atunci era cald doar
între piele şi carne, era foarte cald încât întrebai
ce mi-aţi dat să beau ca să fiu rece pe dinăuntru şi
afară să se lase clădirile în jos, abia atunci simţeai
da, asta e o slăbiciune care gândeşte undeva, analizează
totul la rece şi face aşa cum vrea ea, cum se cade să fie
aranjate lucrurile în timpul unei vieţi nepotrivite

cum e azi, acest odată şi-odată de când îl ştii, în fiecare
zi când aştepţi şi întrebi. sunt puternic. o întrebare
prostuţă, te joci, iei lucrurile din ceva mai real decât e
lumea din jur, un copac în mijlocul unei incandescenţe
un autobuz abia vizibil şi gol, prea gol, atunci încerci
să faci ceva cu el, să înghesui în el oameni, să-l îmbraci
în lemn, e mai călduros, să faci ferestrele mai mici
sau să-i pui un lemn deasupra şi în vârf, tocmai sus, cămaşa
cineva urcat să strige. e vineri, e fratele nostru între alb
şi negru, fratele nostru care face corăbii din autobuze
ia legumele stricate de la mega image şi de la kaufland
şi de la carefourre şi de peste tot şi face cu ele numai
insule pe străzile necunoscute unde naufragiază doar
oamenii beţi şi rămân acolo un timp care pare scurt
acolo sunt legumele, acolo e apa care îngheaţă tot

nu ne e îngăduit nouă, celor care se simt mai repezi şi mai
puternici cu fiecare zi, să mai ştim că urmează o coastă
până un pic mai încolo, mai jos, acolo e nisip fin şi
se opresc toate autobuzele, e un capăt de linie unde
sub faleză, aceeaşi umbră face o răcoare şi-ţi vine s-o iei
în braţe, să se cutremure fratele vineri deşi nu are voie
are în spate slăbiciunile noastre iar coaja lor e foarte subţire
doar un pic dacă ezită, dacă genunchiul lui tresare, se duc
se surpă tot acest odată şi-odată, dă de pământ şi cutiile risipite
peste tot vor ajunge la apă, vor pluti duse de reflux
şi realitatea acestei insule nu ne va mai iubi, nu ne va mai
spune că suntem puşi în mijlocul ei, nu ne va mai minţi
iar fără asta, fie şi pentru o scurtă perioadă de timp,
puterea se goleşte de slăbiciune şi devine doar putere
iar atunci, abia atunci vom fi naivi pentru prima dată

Anunțuri

3 gânduri despre „spre ţărm, lucrurile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s