iarna ticăloşilor

pentru cei nenorociţi, pentru vorbitorii de limbi ticăloase
sunt cabanele de la munte sau stâncile
acoperite cu zăpadă groasă cât vezi cu ochii
şi bufniţele atârnate cu capul în jos în pinii din curtea

bisericilor, atât cât ţine gheaţa pe care nu poţi călca de frică
lucrurile pe care le spui îţi stau sub haina groasă
piciorul alunecă fără să se oprească şi mâna
surprinsă pe cutia de chibrituri luată pe fugă
tresare, poate e bine să aprinzi un foc, poate grija
unor vreascuri umede ar fi de-ajuns pentru sudoarea
tăioasă de pe spate, aceste locuri neprimitoare
strivesc retina şi smocurile de iarbă de sub stejari
toată lumina aceasta depărtată de lucrurile care se întâmplă
cu-adevărat sau poate asta e o izolare bruscă atunci când
te gândeşti la degetele îngheţate, la senzaţiile
lipsite de orice fel de corespondent în memorie

fiindcă cei ticăloşi se strâng şi te izolează de tine
şi e prea puţin să-ţi aminteşti că în momentele în care
simţi că eşti bun e nevoie să înveţi cum trebuie
cuvintele, să descoperi că sensul cel mai cunoscut
nu face decât să le dea dreptate, numai ceea ce faci
sau gândeşti în acest alb întins pe coline de cineva
trecut prin pădurile nordului sau pustiul siberian
numai înţelesurile amestecate din nou în creierul
obosit de o muncă zadarnică cu grijile celorlalţi, convoiul
acesta de muncitori rătăciţi prin apartamente călduţe
în tihna măruntă şi tămăduitoare, ei sunt cei pe care-i
invidiezi fără nicio şansă de a le lua ceva din ce ei ştiu
fără să le fi spus cineva, la ei până şi ticăloşia e o perdea
pe care o trag când vine seara şi aprind lumina
şi se simt atât de bine pentru că înţeleg doar lucrurile
iar atunci când li se povesteşte ceva grozav se întunecă
un pic apoi zâmbesc ca şi cum ceea ce au auzit s-a dus
într-un trecut înfometat, sau ca mine, pe un munte

cu toate astea, ticăloşiile tale au ceva senin doar când
nu le ştii pe-ale celorlalţi, când fraţii ăştia pe care
nu i-ai cerut nici când te învârteai în singurătate
râd şi ţi se pare că ironia lor, dincolo de înjurăturile
familiare şi de înţeles, are ceva din acuzaţiile celor pe care
îi iubeşti şi-i faci să plătească, atunci te înverşunezi
îţi revine curajul şi revolta, apoi taci într-o formă apropiată
de o moarte mentală, o nebunie pe care numai fotografiile
în obscuritate ţi-o dau, iar între ticăloşiile tale şi ale lor
se pune o pâclă blândă, se insinuează un ger cum numai
iernile când ninge des ştiu să coase, un scut ca o scuză
pe care o foloseşti cu laşitate, dar cine poate fi mai
neîndurător decât cel care nu ştie să închidă
doi ochi în faţa celor deschişi, cu privire încruntată

Anunțuri

8 gânduri despre „iarna ticăloşilor

  1. pare o altfel de iarna si aceia care inteleg mai mult decat pot spune la prima vedere.
    undeva in munti unde si zapada are un limbaj pe care trebuie sa-l deprinzi.
    poate… odata, va veni un timp al unei retrageri care va imbraca diverse forme.

  2. da, ovia, cu -27 de grade la izvoarele sucevei, vorba lui matei h. zăpada mieilor. încă nu vorbim de retrageri, bătrâne, dar spectrul, ştii tu…

    se poate, dane.

  3. vieţuiesc ca mulţi alţii sau altfel. mulţumesc de întrebare. o fi şi despre mine şarmantul, nu se ştie precis. ce ştiu sigur e că în momentele de sensibilitate mă întorc să răsfoiesc autodafe, că tare mi-e dragă cartea asta a ta. salut. 🙂

  4. e abordată aici(cu mult curaj) o temă destul de sensibilă. nu e chiar la îndemâna oricui să vorbească despre ticăloșiile proprii și ale celorlalți. Există un fel de crescendo în ceea ce privește discursul. și acest lucru se face simțit cu începutul strofei a doua care mi-a plăcut foarte mult : „fiindcă cei ticăloși se strâng și te izolează de tine”. la fel, am rezonat și cu începutul strofei a treia. per total, un poem solid, rupt din realitate. destul de incisive/realiste și imaginile cu frații și forografiile făcute în obscuritate din ultima strofă. preferatele mele rămân ultimele două strofe, dar și descriptivul din prima îmi plăcuse, creând atmosfera unei ierni siberiene și la propriu și la figurat.

    citit cu interes,
    Eugen,
    (un ticălos aflat întâmplător prin zonă.)
    :))

  5. ecaterina, m-ai surprins de mi-a căzut basca. te salut şi eu.

    eugen, dacă ai citit cu interes… aşa-ţi trebuie. aşa se tratează ticăloşiile! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s