a II pozitiv

mă mut din nou, e amuzant şi penibil să văd lucrurile
strânse în mijlocul unei camere
să le fac să fie din ce în ce mai puţine
să ard din hainele groase de iarnă, prea multe

mă gândesc să mai ard şi din
cărţi, să fac propria
antologie mult mai utopică
era mai uşor când am ajuns în bucureşti în 94
aveam hainele de pe mine, câteva cărţi în rucsac
geaca de piele cu ţinte, un sac de dormit de la sorin
plus freza punk cu care scăpasem din armată
un papagal exotic ce mergea săltăreţ
legitimat de poliţişti
n-ai viză de flotant, n-ai grupă sanguină
nu plutesc şi nici sânge nu am, domn poliţist
amprentat, în arest, nu eşti de unde scrie în buletin
aveau dreptate, nu eram, nu eram de nicăieri
şi asta mă exalta al dracului de tare

îmi plăceau parcurile, gara, scările de bloc
chiriile când le aveam, chiar şi şantierul pe care am lucrat
în vara aceea când ploua şi răducioiu înscrisese
două goluri cu suedia, plângea în iarbă, eu am plecat
cu bicicleta spre piaţa universităţii beat mangă
să umplem piaţa şi când luăm bătaie, să ne bucurăm
pentru toate aşa cum vin, mă mir cum am scăpat cu viaţa
printre claxoanele maşinilor, a doua zi mi-am dat demisia
colonelul în rezervă pus să aibă grija salahorilor
m-a privit lung, tu nu prea stai mult într-un loc
din cauza boilor ca tine şi am rânjit cu dinţi sănătoşi
spre proteza lui cu care mânca căcat în fiecare zi

apoi, din camera lui motanu în camera din crângaşi
cu margarină şi un pat prea scurt, cămine, piaţa sudului
gara de nord, iancului, parcuri, scări de bloc
mama şi tata întinşi, inerţi unul lângă altul
brâncoveanu, circului, cursuri la care stăteam ca un cal
rezemat de bancă printre colegi zâmbitori şi formali
şi-n zilele ploioase plimbări prin cartiere dărâmate sau
cu ştaif, case umede şi cenuşii, oameni şi copii rebegiţi
prin pieţe, zilele astea în care umblam dus de vânt
îmi plăceau cel mai mult, aşteptam verile
când plecam spre mare şi nu-mi păsa câţi ani
vor mai trece până azi când mă bucur
că nu am prea multe lucruri de cărat
nici măcar nu ştiu în mod cert ce grupă sanguină am

Anunțuri

10 gânduri despre „a II pozitiv

  1. da. asta este!
    momente de care depinzi. le insiri si le desiri. strangi lucrurile. incepe altceva. sau acelasi lucru-eveniment- stare. altfel.
    altceva.

  2. păi, deseori e chiar aşa, ovia. easy come, easy go. dincolo de balastul existenţial al fiecăruia, mai neguros, e o lumină mişto care te trage după ea. mereu, tot înainte. alteori e mai greu, dar tot mişto e, fir-ar. hai, că o dau în glosolalie. salve!

  3. vrei să-i dai poemului o bere? 🙂 că eu nu le am cu berea. iar de mutat în bucureşti… nici nu mă gândesc, mai am treabă pe-aici.

  4. mie îmi plac textele de genul acesta, cu tentă autobiografică. Îmi place aici și ritmul pe care-l induci, iar imaginile se pot vizualiza cu ochiul liber. Nu există expresii forțate și parcă nu mai ești aici la fel de încrâncenat ca în textele anterioare. Te citesc aproape constant și cum să spun, m-am obișnuit cu felul tău de a scrie, dar las semn de lectură doar acolo/atunci când îmi place cu adevărat ceva de la început până la capăt, cum e și cazul aici.

    Citit cu plăcere,
    Eugen.

  5. Da, cînd îţi laşi memoria să fie sinceră, devii automat şi nemaipomenit de inspirat. Desigur, stilul autobiografic te obligă să nu te ascunzi după deget, însă eu nu la asta mă refeream, ci la un aer de onestitate venit parcă din anii rebeliunii studenţeşti (bănuiesc că mai toţi am trecut prin asta), cînd nimic altceva nu mai conta în afara soarele revoluţiei de catifea. Cam atît, fiindcă nu mai vreau să te bat la cap.

  6. eugen, probabil că autobiografismul şi-o fi spus mare parte din ce era de spus, dar mă joc şi eu. e drept, încă fascinează pentru ca are forţa întâmplărilor care l-au generat. cât priveşte celelalte texte, alea-s alte discursuri, că nu-ţi prea place ţie 🙂 e altă problemă, oricum n-o să renunţ, doar ne mişcăm şi noi pe rogvaiv. mulţam pentru atenţie şi consecvenţă.

    adriana, ai umor, nu glumă…

    liviule, eu i-aş zice sinceritate, aia dă autenticul, cum îi plăcea lui marin mincu să-i spună, că onestitatea duce spre altceva, o chestie mic burgheză, burghezule! bate-mă la cap când pofteşti. (i-auzi la el, nemaipomenit de inspirat! păi, o aşa laudă n’am auzit de la matale de când mă ştiu 😀 )

    nu, tyigrule, tot pe-aci, pe tarla, nu părăsesc edenul ăsta second hand.

  7. nu dănuţ, stai liniştit, că eu atunci cînd vorbeam de onestitate făceam o aluzie de tip psihanalitic… cînd devii onest, e semn că eşti pregătit ptr psihoterapie… adică să-ncepi cătinel-cătinel să-ţi recunoşti punctele alea vulnerabile ruşinoase… ştii tu, bubele alea de care nu mai scăpăm…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s