domnule preşedinte. raport.

am trecut şi peste asta, am salvat situaţia cum numai
noi cu un descântec pus sub minunata calotă sau un urlet
ce se opreşte în nisipul din beton, numai noi, într-o baie
comunală părăsită din 90, eu ţin un şurub în mână

tu speli imagini din manualul vietăţilor fantastice, dar
scandalul acesta ecologic nu descrie exact raportul
de forţe, nu pomeneşte despre ce s-a întâmplat acum
un an. cărăm cărţi cu maşina, cărăm chei în păr
aceste veşti triste ne găsesc sub mese, de-acolo ne cumpărăm
bocanci de urcat pe munte şi-i încercăm pe piciorul mesei
încet, te-ai prins în pânză, eşti ca un peşte din gumă
de mestecat, apoi cazi pe duşumeaua rece, mai rece
decât fundul mării, acolo e casa celor dezmoşteniţi din prima
adică ce înseamnă că intri într-o păstaie şi cu fruntea
ridicată de sudoare spre un cer mai larg, te verifici cuminte
papiota de cusut lumea, eşarfa de legat de oglindă, rigola
la care te pişi periodic să nu ţi se îngălbenească măruntaiele
spitalul de nebuni în care-ţi iei cina cu furculiţe ruginite
oh, ai încărunţit degeaba, omule, ai supt ţâţele mării
degeaba, ai cultivat marijuana în urechile pornografice
şi n-ai rămas cu mai nimic din aroma ei în creierul tău
coafat de legendele literaturii, de chiverniseala ediţiilor
de lux sau libaţiile în care amestecăm catran şi case mortuare
e oribil, ba chiar oribiluş, dar ce diminutiv ca un zigurat
depus în faţa apartamentului proprietate personală
donaţie de la muzeul ştiinţelor clarvăzătoare şi potenţa-
toare de mistere glazurate. ba e tort, e de ziua asta în care
cazi, e de sf marin deşi e sf andrei, sfântul cu atâtea peşteri
prin ţara noastră de catifea religioasă, vei avea şi tu
bătrâne, peştera ta cu îmbunătăţiri de ultimă generaţie
generaţia 2000, ea te salută şi te poartă în inima de pe chipiu
eşti che guevara al nostru, ajută-ne de-acolo de unde te duci
sădeşte un comunism experimental şi perpetuu în care
când vom veni şi noi, să ne simţim mai puţin trădători

Anunțuri

7 gânduri despre „domnule preşedinte. raport.

  1. lui Dan Mihuţ

    animalul contondent

    de acum încolo când mă voi urca din tomisul vechi spre cel nou
    mă voi teme să nu mă tragă troleiele-n depou

    de-acum încolo când voi intra în tărâţele din tăbăcărie
    mă voi teme că nada s-a dus pe fâţe. mă rog, numai să fie

    de acum încolo când voi da mâna cu marele Mirce
    mă voi teme să nu i se strice

    tot de acum încolo când voi trece pe la tic-tac
    mă voi teme de liniştea acelei camere negre de la etajul trei. ţac-pac!

    de acum încolo când biletele prin troleie se vor ciurui
    mă voi teme de staţiile cu mulţi copii

    de acum încolo când mă voi plimba prin chiustenge
    mă voi teme că lucrurile toate or să se-amestece

    de acum încolo când voi mai da de aerul ăla sărat
    mă voi teme că-s rău şi de lichidat

    de acum încolo când voi vedea valuri
    mă voi teme că se izbesc de maluri

    de acum încolo când voi lua un taxi spre gară
    mă voi teme că-i tocmai cel ce mă scoboară

    de acum încolo când voi vedea că asta e
    mă voi teme că-i un nimic asemene

    de acum încolo când vă vine să mă sunaţi
    mă voi teme că-i apel deviat de la întârziaţi

    de acum încolo eu nu mai sunt aici
    mă voi teme că toate feelingurile alea nu erau decât ţepi de arici

    de acum încolo când voi
    mă voi teme că noi

    dar

    de acum încolo când voi oase împrăştiate pe carne
    mă voi teme şi sunt sigur că voi recurge la nişte arme

    şi voi trage de-acum încolo în orice direcţie
    mă voi teme de orice proiecţie
    de orice urmă pe pânză
    de orice osânză
    de orice dâră
    minusculă
    voi şterge, voi falsifica, voi fi primul care să spună
    nu, nu a fost de bună
    ne-am adventurat
    asta-i tot

    de acum încolo când mai aud de mehedinţi
    mă voi teme să nu mă ia vreo durere de dinţi

  2. Yigru, „eram” să spui şi Bingo, nu-i bai. ideea e că în „obiectiv”-ul de la Călinescu poţi face o menţiune de bun simţ: prima revistă a liceului a fost făcută în 1991 de Dinco, Ţuglea şi Horea Mihai Bădău. Se numea „Păi”. Păi, nu? Succes!

  3. sorine, mă emoţionaşi. poate trebuia să te doară mintea acolo, în final, nu dinţii, deşi e o rimă mai naivă şi mai potrivită dintr-un punct de vedere. mulţam fain!

    mihai, bine că mai scoţi capul…

    tiygrule, dingo bingo dinco e de zile mari des… nu ţi-am dat hotelul din chiustenge?

    ana bello lee…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s