Ultimul sat

Parcă o singură dată am mai trecut prin iarba asta uscată, parcă era primăvară, acum pământul e sec pe-ntreaga vale și soarele alb, noaptea în mijloc cu mult praf pe băncile sub care poți să pui picioarele limbă peste călcâi, nu mi se pare nimic schimbat, doar totul mai mic, un screensaver de toamnă cu tot ce presupune un praznic, o ciorbă, sarmale, sticle de vin, câțiva pumni de aluat care țin loc de cozonaci și prăjituri, câteva basmale mișcate odată cu bărbia în ritmul clarinetului care sună undeva, sub coasta ultimului mort care a învățat să dreagă țuica până când i s-au înverzit plămânii, mergea pe ulițele jucăușe cu hainele fluturând până la sanatoriul de peste câteva sate, apoi se întorcea cu o pereche de foarfeci, cu astea îmi mai tai din plămâni, dar povestea cimitirului stă tot mai aproape de fiecare. Casele mai rare, oamenii mai docili, acoperiți de frunze mâncate de omizi. Plouă în noiembrie și fulgeră, au înflorit merii de sub costișa lui Răbigan, au rămas venele viilor, au plecat mulți, tu ești al lui Gheorghe, da, străbunică-tu, Zărie, m-a bătut la prima clacă, fumam mătase de porumb cu-al lu Melu, ăla tăiat de tren sau omorât de țiganii de la haltă, dar confundă, Zărie a murit înainte de primul război, atunci e Ion, Ion, gineri-su, eram atâtica, cine să mai țină minte, să-i mai cunoască pe toți, taică? Doar vreo câțiva de la fabrica de băsămac, mă uit la coșul de cărămidă, când eram copil era o chestie enormă, un fel de colos din Rhodos, cât are, nea Sande, îți spun eu, 32 de metri, de la partea aia albă eu am făcut la el, stăteam acolo sus și mă căcam pe mine de frică, acum atât a mai rămas din fabrică, au doborât-o toată pe timpul lu Iliescu, știu, nea Sande, știu, încă mai eram aici, am fost la prune și mere, le puneam în butoaiele alea mari, ne-ai povestit mata cum furai fasole în cracii pantalonilor de pufoaică și a murit Stalin, Mopsu plângea sub castanii lui Goguță și repeta la nesfârșit tătuca, tătuca nostru, tătuca nostru, dada, tu mergeai cu-al lu’ Costache la fântâni, cu-al lu’ Șurcă și cu o droaie de fete după voi, jucați zaruri. Table, nea Sande. Dă-le focului, că mai mult furați lubenițe de la grădină, așa-i, și stăteați acolo cât e ziua, nu ți-a plăcut pământu, ba, pământul îmi plăcea, nea Sande, munca lui care v-a sfărâmat oasele nu mi-a plăcut. Tot prin București? Nu, la Constanța. Aaaaa, la Jan al lu țața Măria, stau pe-aceeași stradă pe care a stat el, ce mică e lumea, copile, de pe aceeași ulița, pe aceeași stradă la capătul celălalt al țării, nu, nu l-am vizitat niciodată, acum îmi pare rău, să-ți fie rușine, era om bun ca și fra-su, Costică. Tot cu părul ăsta lung, nu, nea Sande, asta e perucă, am chelie ca mata, eh, râzi de mine, să te duci la Jan să-i pui o lumânare din partea mea că a plecat supărat pe mine, ne-am certat de la dovlecii lu Vistică, unchi-tu, ce câine de om. Nu-i așa, nea Sande, era om bun, mă duceam la el și mă privea o vreme fără să spună nimic, nici nu eram acolo pentru el, apoi mă întreba: mănânci? Nu mi-e foame, unchiule. Bei ceva? Mă duc să scot din vinu’ ăla tras de care nu știe Aurel, nu beau, mă, unchiule. Atunci pleacă-n pizda mă-tii, la ce veniși la mine? Ete, să te văd. Hai sictir că l-am visat pe tac-tu, mă doare inima că ne-am certat atâta amar de vreme ca boii, mă dor toate oasele de când a murit, cred că mă cheamă și el și Mitra mea, săraca, dar pe ea n-o visez, așa că, nea Sande, îi părea rău și se usca, cum să fie om rău? Ei, taică, aici toți ne uscăm, e o sită rară satul ăsta, fiecare cade și se duce spre iad, dar raiul ce-are, nea Sande, el n-are, dar avem noi păcatele cu duiumul și n-am cum să mai zic ceva, să-l contrazic, deși aș vrea, s-a terminat pomana? S-a. Păcat de el, Dănele, mai ține minte și cum mă cheamă. Și merg pe ulițele astea calde, ca-n octombrie ăla când a murit Farrokh Bulsara și mă gândeam cum se simte Sorin, ca-n zilele când venea Adrian și mă striga la poartă. Ieși că te cheamă anticristu’, zice tata, care dracu de anticrist? Ursaru’. Nu-i mai zice așa, ți-am mai spus de nu știu câte ori, ei, na, că am ajuns să ascult eu de tine. Cu el am alegat în pădure când a murit Coae strivit sub tractor, am ajuns după ce, spuneau cei care au fost acolo, a mai apucat să spună să-i așeze ceva sub cap, că nu stă ca lumea și-apoi n-a mai zis nimic. În ultima vreme, în afară de zilele când vin vara aici, doar morții mă mai aduc în sat. Și, când vorbesc cu ei, cei împreună cu care, acum o vreme, prăfuiam ulițele sau călcam noroiul în zilele în care ploua fără oprire și, sătui de citit sau de jucat cărți pe sub acoperișul fântânilor, o luam aiurea prin el sau prin pădurile din jur.Niciunul din ei nu mai e aici. Iar satul îl simt din ce în ce mai departe, de parcă s-ar topi în trupurile celor îngropați în valea primitoare a Bâltanelor, l-ar înghiți ciomârla și ierburile, l-ar sfârteca animalele cu boturile lacome. Și mi se pare că satele românești, mai ales cele din sudul țării, au aceeași soartă, sunt părăsite încet-încet și rămân doar bătrânii care n-au apucat să plece la vreme, așteaptă să dispară în țărâna lor. Acum ar fi fost vremea lui Preda, care ne-a povestit cum au dispărut țăranii, poate doar el ar putea să povestescă modul în care dispar și satele. Gata, mă, plecași, plecai, Mifule, ce mai e pe la Constanța, multă apă, și când mai treci pe-aici, Mifule, mai spre bătrânețe. O să-mi fac o casă pe dealul lui Cioacă și o să privesc albia satului, vezi să fii pe-aci că am învățat de la cineva cum să facem din țuica noastră o chestie mult mai tare, un fel de apă vie, aha, bine, să nu uiți, să strigi la mine că o să fiu pe dealu’ ălălalt, pe Păndia, da’ să te grăbești că s-ar putea să mă flocăie și pe mine viața.

Anunțuri

4 gânduri despre „Ultimul sat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s