dimineaţa câinelui

astea sunt fructe moi de toamnă, nu e doar o eşarfă
deşi se spune că un gât învelit în briza de dimineaţă e chiar
recomandat, sau o canadiană cu motive amerindiene
ceea ce mă face să cred că e tocmai momentul

să-mi iau de-acolo un câine cu lesă cu tot, una mai scumpă
un labrador cu pedigriu creştinat devreme de către francezi
neapărat, îmi lipseşte dimineaţa un motiv de a mă plimba
prin parcul din jurul bisericii, altfel lumea nu-ţi iartă
mâinile din buzunare sau cearcănele de sub ochi
cu-atât mai mult pietrele talismanului pe care-l tot
roteşti în buzunar şi lacul se mişcă şi el, se înclină spre
ferestrele din tomis nord ce lucesc în soare, o, dar
domnule profesor, nu v-am mai văzut de-o veşnicie, fiul meu
da, a intrat la academie la bucureşti, mă tot întreba
şi doamna cu trei baseţi ară parcul, brazdele din spatele
ei cresc tufănele, rozmarin, leuştean sub care se odihnesc
limacşi fragili, tuberozele de la macedonski, millian şi
până la foarţă, imaginaţia asta cu fantele ei care se crapă
de cum închizi un ochi, dar stai calm, vorbim aici de o fermă
disociere, de un miros de magazie din care se-aude vocea
doamnei mincu, un pitic cu târnăcop în spate, se-aruncă
în grămada cu cărţi, iese cu un dan laurenţiu înainte de moarte
sau cu un luzi, oooo, ce poet, dragilor, un an de zile…
apoi rămâne aşa, şterge praful şi emoţiile îi umflă părul
asemenea lucruri nu se plătesc niciodată, doar munca, un
muftiu pregătit să le facă pe toate, să liniştească în noi
reactivul, să-l ducă într-o biserică de lemn în care se pierde
orice urmă de ezoterism, să fie doar un păcat al tinereţii
ca la buduca, dar grădina din faţa blocului a fost curăţată
mai încolo, o pereche de blugi aruncaţi şi nici pe ţestosul
einstein nu l-am zărit nicăieri, nu ştiu dacă hibernează
în vreun colţ al apartamentului plin cu varză sau ierburi
fastuoase, am braţele pline de cărţi, ce mi-ar mai trebui
acum un câine de cărăuşie să mă ajute, să se închine
credincios cu lăbuţa dreaptă confundând moara de vânt
de lângă rezervaţie cu vreo biserică olandeză din secolul XII
e drept, câinii sunt un zăcământ de huilă admirabil, te încălzesc
uşor, neaşteptat, până când întreaga ta viaţă creşte sub
o blană jumătate sălbăticită, jumătate skin head, o mândreţe

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s