am pus cortul pe culme

ţi-aş arăta fluviul, dar sunt convins că vei muri în somn
exact aşa cum mor beţiile într-o ceaţă întunecată, în patul lor
când toate lucrurile rele sunt departe şi te simţi atât de protejat
încât cuvintele ies noi din coaja lor roşie, tocmai atunci

când trebuie să te desprinzi de ele, dar în marea asta toată
doar fluviul contează, doar pe el vreau să ţi-l arăt
e ca şi cum am sta treji toată viaţa. după câţiva ani
insomniile devin luminoase iar corpurile fragile, picioarele cedează
se îndoaie sub noi ca tija florilor ştiind că nu vei avea niciodată
ceea ce iubeşti, apoi bate vântul, sufla până ne amorţesc mâinile
şi într-o dimineaţă, chiar cea care a trecut, îmi dau seama
că niciodată nu-mi voi mai plânge de milă, mai ales de milă

marta e fericită. papucii ei mă miră tot timpul. sunt moi
uneori cred că şi-i face singură din carnea mea

Anunțuri

17 gânduri despre „am pus cortul pe culme

  1. halino, entuziasto!

    nu, yigrule, e o aluzie la recent nedescoperitul râu acvatic din marea albă!

  2. chiar e foarte misto poema
    felicitari!
    desi partea asta:ştiind că nu vei avea niciodată
    ceea ce iubeşti.. e cam rasuflata…aici as schimba… stiind ca nu poti avea niciodata

  3. alino, nu ma asteptam sa faci magarii d’astea. auzi tu, sa semnezi adrian paunescu? ce tupeu!

    andreea, ce’ai patit, te-ai lovit de ceva pe’aici? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s