hârtia, din nou acasă

degetele miros a pepene sau au alte zeci de mirosuri
doar aşa există peste tot senzaţia de acasă
şi nu de nebunie în haine reci cu un animal
legat cu un şnur în frigul din gleznă chiar dacă

aici stai o vreme, prinzi glezna în mâini
şi liniştea, odată cu broboanele de sudoare de pe frunte
se desprinde de pielea incandescentă, spui
că nebunia nu e o bucătărie în care-ţi prepari ce vrei
e o cantină în care mănânci ceva rece cu gust bun
şi revii cu părul pieptănat la fel apoi alergi spre ţărm
şi-n timp ce înveţi să pierzi îţi spui vorbe frumoase
da, brăţara de la încheietură e şi ea acasă
eu am început să urăsc sunetele, mai ales chitara
eu am început să-mi spun orice despre tine
am început să văd lucruri pe care nu le povestesc
din respect faţă de scaunele goale, trec degetele
pe locul tocit unde au stat mii de oameni
cu mii de mirosuri pe degete, cu mii de zâmbete
în gând şi-ntr-o zi s-au tăiat din neatenţie
la un deget, apoi viaţa lor s-a schimbat complet

Anunțuri

3 gânduri despre „hârtia, din nou acasă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s