adio, tomis!

din informaţii încă neoficiale (dar aproape sigure), numărul pe care tocmai îl aud cum fâşâie în tipografie, cel de pe iulie, va fi ultimul al revistei tomis. evident, sper să fie doar o glumă pe care hâtrii noştri edili să o fi pus în circulaţie dintr-o plictiseală de criză. în aşteptarea unui demers oficial care să sfinţească evenimentul, zâmbim. şi, vorba lui mişu eminescu, mai avem un singur dor, poate apucăm finele anului ca să punem pe picioare „zilele de poezie” dedicate lui george. aşadar, să ne vedem de treabă.

Anunțuri

8 gânduri despre „adio, tomis!

  1. zvonuri neconfirmate de patriarhia romana si home office pr ne indreptatesc sa credem ca revista „tomis’ a functionat in ultimii noua ani si 11 zile ca sediu al lojei masonice rss dobrogea si placa turnanta a comertului cu buruieni etnobotanice, cu care buruieni au fost manipulati regulat, la micul dejun, turistii onesti din vama veche si doi mai, desi pe facturi erau trecute asa, de ochii fiscului, coada soricelului, apa de ploaie si bromura. in plus, din relatarile live ale unui jurnalist concurent, camuflat abil intr-o roscata secsi , aflam ca in urma cercetarilor, s-au descoperit, in biroul directorului, dosite intr-un bax de bergen la doza, o peruca cheala, o cicatrice de plastic si o legatura neagra pentru ochi, ceea ce rezolva celebrul mister al furtului revolutiei cu autor necunoscut pana la revelatia din doza si confirmat recent de portetul robot si izbitoarea asemanare cu moaca susnumitului directot.
    in numele cititorilor cinstiti, platitori de impozite si consumatori de mazare si fasole fara carbune medicinal, ne exprimam speranta ca dupa pedepsirea marshavilor raufacatori, economia nationala isi va aduna ciolanele din sant si va tropoti voioasa tot inainte.

  2. nu te ingrijora. te astept la ciment. este mult de făcut pe aici prin madrid… românii au simțul humorului

  3. n-o sa dispara nimic. daca, dupa ce salvarea o sa fie oficiala, revista n-o sa se restructureze, revigoreze si alte „re-re”-uri, atunci da, o sa dispara de la sine.

  4. mircea, se pare că dracul nu are chiar atâta putere, sper să ne mai aduci, din peregrinările tale, şi altă dată, tot felul de veşti

    noemi, ce frumoase sunt conspiraţiile…

    alina, din stradă venim.

    ovia, vin după ce sting lumina pe-aici, aşa că ai de aşteptat. ciment zici? hehe, ştiu o reţetă de beton… te lingi pe degete, nu alta!

    andreea, toate la timpul lor. ştiu, jurnalismul are virtuţile lui, de-acolo e uşor să ceri minuni. aşteaptă şi vei vedea şi revigorări.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s