am pus cortul pe culme

ţi-aş arăta fluviul, dar sunt convins că vei muri în somn exact aşa cum mor beţiile într-o ceaţă întunecată, în patul lor când toate lucrurile rele sunt departe şi te simţi atât de protejat încât cuvintele ies noi din coaja lor roşie, tocmai atunci

şi totuşi…

în ultimele zile s-au adăugat elemente noi şi, ieşind din mâhnirea veştii că există oameni care ne-ar vrea radiaţi definitiv, am aflat că există un sprijin real al celor care realizează că, pe lângă faptul că revista tomis are importanţa ei în prezent, desfiinţând o revistă al

adio, tomis!

din informaţii încă neoficiale (dar aproape sigure), numărul pe care tocmai îl aud cum fâşâie în tipografie, cel de pe iulie, va fi ultimul al revistei tomis. evident, sper să fie doar o glumă pe care hâtrii noştri edili să o fi pus în circulaţie dintr-o plictiseală de criză. în