aş spune magie, dar nu rotund

inima se zguduie, partea dreaptă a gâtului
bate să se spargă şi-atunci străzile
mi se par luminoase, paşii se aud în surdină
mi-a intrat apă în urechi, apă sărată

gustul de alge, gustul de nămol, gustul

voi muri din cauza bilelor din mine, cele goale
toate câte sunt, cele strânse la fiecare muşcătură
din fructe sau din legume crude, cele numărate
la fiecare atingere a dinţilor, cele care
au lins sângele după ce mi-ai smuls limba
cele care fac din căldură transpiraţie şi din carne
câţiva ani în care te mulţumeşti cu pleoape
şi, da, mi-ajunge să-ţi spun că eşti fiica mea

voi muşca din tine, voi ridica o mână să ştiu
că realitatea asta din părul nostru e
la fel de vie ca spetezele băncilor, la fel de
solidă ca acoperişul circului de pe care zboară
porumbeii, se îndreaptă către parcul verdi

da, e atâta căldură şi claviculele sunt malurile
totdeauna mirosul, să ţii minte asta, e cea
mai importantă ridicătură de pământ
dar mie nu-mi trebuie prăjituri ca mormintele
mie să-mi dai în palmă o minge cât mai mică

Anunțuri

2 gânduri despre „aş spune magie, dar nu rotund

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s