suntem leneşi, marla

hainele puse la uscat pe balcoane ar putea cădea într’o zi
multe haine ar pluti deodată până la pământ
şi’ar începe să meargă ca şi când nebunii
care văd aerul când se mişcă printre blocuri

nu pot să’şi imagineze tot ce ţine o haină pe umeri
aş merge alături de ele, pe cuvânt, m’aş duce oriunde
ar vrea ele să meargă, am încerca să facem cât mai mult
zgomot, să fim un cimitir de maşini depărtat, nu se ştie unde
doar se aude tabla cum trosneşte între fălcile presei

poate mâine voi fi educatoare la o grădiniţă de cartier
voi îmbrăca hainele celor mai mici copii iar lor le voi da
hainele căzute de la balcon, nu departe de cimitir
se vor rostogoli respirând greu prin pânză, pipăind
cum am citit în rushdie că se futeau tinerii indieni
cum am citit în artaud că nu există cruzime, nu se poate
să schimbăm hainele în fiecare zi, să cred că numai
azi pot ieşi cu copiii la plimbare, să’i văd cum se risipesc

dar temerile legate de copii nu sunt ale mele, mai ales
că zâmbetele tale false şi mare parte din piele nu suportă
nici un fel de ţesătură şi rămâi lucidă până când
cine’ar mai putea vorbi despre dragoste acum
deşi suntem goi, deşi ne’am putea atinge oricând
îţi arăt prin geam roţile maşinilor, capacele de plastic, jantele
de magneziu, mă gândesc că după ce vor cădea hainele
după ce te vei ridica şi vei spune că nu azi, chiar azi nu
voi avea ceva de reparat, ies, ies în curenţii dintre blocuri

Anunțuri

2 gânduri despre „suntem leneşi, marla

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s