strada sabato colţ cu david bowie

bancurile de peşti trec pe sub banchize, simţi alunecarea lor prin apă sau prin creier, pulsul branhiilor, dorsalele aproape de tâmplă, trec şi se aşează peste o copilărie igienică în care stau şi-mi tai părul cu securea unui bătrân măcelar, îl retez de la rădăcină şi din pielea capului se ridică cei mai proaspeţi peşti, actorii care au luat oscar pentru rol secundar şi-ntr-o conversaţie de şapte opt minute aflu tot despre tine fără să mă gândesc o clipă la ţevile lungi dintre gura ta şi obiectele pe care le umfli zilnic până crapă, fără să mă decid unde am pus peştele mâncat aseară la cină după ce ţi-am spus în gând, părul meu, părul meu e o mare problemă, fierul pe care-l consumăm din solzii peştelui ar trebui înlocuit, „ce absurd, ce absurd”, ai zis şi toate trompetele au început să sufle, n-am cum să nu mă bucur atât de solemn şi previzibil după un tuns la suprafaţa apelor, exact în oglinda ochiului acesta mai important decât noi doi la un loc

dacă intru cu totul sub banchiză nu mai sclipeşte nimic, doar o captură fotografică îmi arată graniţa dintre pleoape apoi gata, nicio lumină, simt cum peştii ciugulesc vinişoarele creierului şi maşinăria zilelor oarbe se cuibăreşte în piept de unde încerc să o scot cu o unghie, dar mulţumesc sorţii pentru orice cadou, pentru gesturile aseptice îndesate în sacii nevrozelor când îmi spui că nu mai e nicio legătură între nimic din ceea ce simţi şi ce simt, aceste smucituri fac viaţa noastră să fie un comic pe o scenă bine lustruită de sub care se aude mereu „sunt gata, sunt gata” şi din toate puterile sale găseşte o undiţă telescopică, scoate segment după segment cu răbdarea aceluiaşi măcelar evreu pe care ţi se pare mereu că-l vezi în coada ochiului, apoi simţi acul şi momeala deasupra creştetului şi şopteşti „în apa asta am uitat cine sunt eu şi cine eşti tu, e groaznic de bine”

marta m-a privit încruntată azi şi s-a gândit la un lucru tulbure şi toată lumea din jur a devenit un ochi al ei, dar eu eram deja scufundat în ochiul meu, de acolo mi-a părut rău pentru câteva clipe apoi a nins

Anunțuri

2 gânduri despre „strada sabato colţ cu david bowie

  1. misto, imi place faza cu absurdul. deh, cica din absurd ne nastem si-n absurd ne vom intoarce 😀

  2. absurdul nu e mai mare decât doza potrivită. de fapt, parafrazând un mare clasic născut mort… dom’le, nici absurdul nu mai e ce-a fost!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s