despre arş poetica

plecând de la butada „afară-i vopsit gardul
înăuntru-i leopardul” putem să păcătuim gândind
că toată treaba cu poeţii şi cu muzele
e doar o chestie de marketing care face procesul de creaţie

un cataif numai bun de aruncat pe gâtul cititorului
dar nu e aşa, desigur, gardul e vopsit
nu se ştie dacă nu chiar muza a dat la bidinea
leopardul e înăuntru, probabil tot muza îi mai aruncă
din când în când câte-o halcă, dracu ştie ce fel de halcă
şi de unde, dar asta e chiar lipsită de importanţă

şi dacă toate cele necesare sunt la locul lor, adică gardul,
leopardul şi muza, atunci ce mai caută poetul în toată treaba asta
muza îl poate inspira de exemplu pe leopard
şi-aşa-i dă de mâncare, ba, dacă e o muză ca lumea
poate inspira chiar şi gardul care, aşa frumos vopsit
şi cu scândurile sale suple poate fi un text poetic
în toată regula

dar lucrurile stau altfel, de-abia acum poţi să-ţi dai seama
că manipularea a fost dusă şi mai departe
iar lucrurile stau aşa: poeţii au inventat muzele
muzele au inventat gardul astfel încât poeţii să nu cumva
să bată câmpii prea rău, ba au mai şi pus un leopard
să păzească poetul ca nu cumva, când e ocupată muza
terchea-berchea ăsta să-şi pună condeiul pe spinare
şi să fugă la altă muză mai tânără şi cu studii aprofundate

şi încă lucrurile nu-s lămurite, dacă poetul, leopardul, muza
şi toate celelalte elemente care ar mai putea să apară
sunt doar chestii desenate cu vopsea pe gard
pentru tot felul de gură cască şi, de fapt, dincolo de gard
nu e nimic, ce s-ar întâmpla atunci, ce aţi spune
în definitiv aste e şi misiunea acestor poveşti
pentru că, trebuie să recunosc, am făcut acest efort
de a explica lucrurile sau de a atrage atenţia asupra faptului
că totul e complicat, am făcut toate astea la ameninţarea
unei tipe în capot, care ţine un mop ridicat deasupra capului
meu şi-mi tot zice că ea e muza şi eu sunt poetul

Anunțuri

5 gânduri despre „despre arş poetica

  1. ce semnificatie are criza contemporana a esteticii si a artei? exista solutii? au arta si estetica vreun viitor?
    deja garbovita de imensa responsabilitate a obtinerii unor raspunsuri decente , am plonjat in poemul asta dolofan, cu speranta unei intalniri revelatoare cu vaca mihutiana. vaci n-am gasit, am gasit leoparzi, mai exact , Leopardul , pitit kantian in tufis ca noumenul in cartulia albastra a lui witt. dupa ce i-am lasat pe imberty si uzan sa se incaiere pret de doua strofe pe tema psihanalizei aplicate la felinele de talie mare si tarcate natural, am plonjat, inca ametita de subjonctivele frantuzesti , in antropologia interpretativa a lui geertz. cand am ajuns la microsisteme, m-am luminat toata la fata, o si vedeam pe ea, vaca, profilandu-se paradigmatic in spatele leopardului si facand din gard o patetica linie maginot a multravasitei estetici contemporane.
    trebuie sa admit ca existenta muzei ca personaj in carne, oase si capot imi cam strica raporturile amicale cu teoria lui lalo asupra gustului, dar cunoscand autorul ca posesor de gusturi fistichii , am abandonat cercetarile in directia asta si m-am intors pe pasunea comunala, monitorizata atent de leopard. una peste alta, impresia generala a poemului e de particula elementara slobozita , la teroare, din legaturile ei firesti si lasata sa se izbeasca de toate gardurile unor modele alternative de interpretare.
    inclin sa cred ca personajul principal al epifaniei este mopul, iar capotul e camuflajul strategic al muzei, ca sa n-o ia la ochi nsa-ul poetilor, ca si ei are.

  2. mai, aici este descris procesul adevaratei inspiratii. cuvantul „adevar” are semnificatii adanci si nepatrunse.

    procesul asta de resemnificare are radacini nevazute in gandirea umana. dintr-o singura trecere in revista, poetul reuseste sa reuneasca pozitii antagonice, asta printr-o subtilitate neobservata de antevorbitorul meu.

    eu am inteles si am patruns unde se bate. sper ca si altii sa reuseasca sa duca acest proces greoi, dar cu atat mai de laudat, pe care l-am parcurs eu cu greu.

    cine nu, sa citeasca tratatul asupra orbilor a lui sabatttttooo. sau nu. dar mai bine … da.

  3. cher ovia, de regula, radacinile sunt nevazute, ca daca ar fi, atunci ar fi crengi. daca mi-a scapat vreo subtilitate mihutiana , asta se datoreaza, pesemne, varului care mi-a intrat in ochi. nestins.

  4. noemi, chiar ai citit toată pleiada aia de nume? witt, imberty, uzan, geertz, lalo? sau le’ai aruncat aci la derută, să vadă lumea că nu eşti doctor în estetică de-a moaca? data viitoare, te rog, serveşte’mi o diseminare postderridiană că n’am mai gustat de multă vreme, nu mă mai lua cu leopardul kantian. imi pare rau că va trebui să omor vaca pentru că, uite, observ că din ce în ce mai multă lume, când citeşte un amărât de text de pe’aci, n’o face decât să vadă ce şi cum o mai duce vaca şi pe unde e pitită. altceva nu mai prezintă interes? imi pare rău că am un aşa hal de aport la degringolada estetică a contemporaneităţii, dar… aplic şi eu teoria aia murphyană: când nu ştii să explici ceva cuiva, zăpăceşte’l. mulţam de desfăşurare, m’am dixtrat teribil.

    ovia, mă faci să transpir de indignare pentru că, trebuie să te contrazic, aci toate lucrurile sunt la vedere, cred că te’ai obişnuit tu cu poezia adâncă, plurisemnificaţia, clivajul semiologic, valorificarea alegorică a simbolurilor şi alte poveşti. cred că ar trebui să vezi linia clară a reducţionismului la care am apelat pentru a desluşi sau a pune în evidenţă o chestiune pe care estetica o tărăgănează printr’o conceptualizare excesive. şi dacă te mai prind cu cioara vopsită… te dau la bestiile mele care abia aşteaptă să te redea repaosului haotic din care ai apărut.

    salveeeeeeeeee!

  5. well, nu esti singurul autor inhatat si digerat de charisma personajului sau, in timp ce bajbaie cu lanterna in mana printre matzele lui in cautarea eului auctorial nerumegator. si nu te mai vaita atat , ci mulge-o, ca acusi intarca si intri si tu in post sec. ori apuca-te de pascut laolalta cu ea, sa nu te paleasca avitaminoza , stii perfect ce deconstructie derridiana va produce mopul muzei asupra scafarliei tale poetice daca doar rumegi in gol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s