Madrugada, încă o evanghelie pierdută

Coborâtă din fiordurile nordului sub un nume exotic sugerat de poetul Øystein Wingaard Wolf, Madrugada este o trupă de rock alternativ relativ necunoscută publicului din România, asta şi pentru că nici n-au apucat să devină foarte cunoscuţi când un eveniment tragic i-a făcut să ia decizia de a nu mai continua.

Ca şi numele de provenienţă spaniolă sau portugheză, echivalent al lui l’heure bleue, desemnând acea perioadă crepusculară a zorilor între noapte şi zi, cu lumina sa pentru pasionaţii de fotografie şi cu florile care miros mult mai puternic, Madrugada este o poveste de o frumuseţe stranie nu prin firul existenţei sale, unul obişnuit, ci prin muzica pe care au făcut-o în aceşti ani. Apare în 1993 când Frode Jacobsen (chitară bas), Jon Lauvland Pettersen (tobe), Marius A. Johansen (chitară) şi Jan Erik Svendsen (voce) încep să cânte împreună. Johansen şi Petersen părăsesc curând trupa fiind înlocuiţi cu Rober Burås şi Sivert Høyem care, alături de Frode Jacobsen, devin nucleul stabil al grupului. Discografia lor numără doar cinci albume de studiou – Industrial Silence (1999), The Nightly Disease (2001), Grit (2002), The Deep End (2005) şi Madrugada (2008) – şi un album live, Live at Tralfamadore (2005).

Plecaţi dintr-un orăşel norvegian din nord, Stokmarknes, cei trei hotărăsc în 1995 că trebuie să se mute la Oslo pentru a se dedica muzicii. Deşi încep să cânte din 1993 sub numele de Abbey’s Adoption, apoi, odată cu mutarea la Oslo, îşi schimbă numele în Six Generation şi abia în 1997 devin Madrugada, trupa lansează primul EP, Madrugada, în 1998, urmat de New Depression în 1999 când le apare şi primul album. Industrial Silence are o primire entuziastă în Norvegia. Datorită apropierii de zona clasică, deşi au un sound caracteristic rockului alternativ cu influenţe garage, în creuzetul în care se amestecă influenţele ar putea fi detectate arome care vin de la Nick Cave, Leonard Cohen, Tom Waits sau chiar Jim Morrison în ceea ce priveşte vocea, sau Joy Division, The Velvet Underground, The Doors, Iggy Pop la nivelul instrumentaţiei. Modul simplu de abordare, linia melodică suplă şi scuturată de arabescuri care trebuie neapărat să mobileze atmosfera dark a unei trupe serioase, vocea modulată când soft, când metalică şi profundă, acestea ar fi, în linii foarte generale, caracteristicile care fac din muzica Madrugada o poveste de ascultat oricând. Minimalismul aduce şi el transa specifică anilor psihedelici de la începutul erei rock, mai apoi relieful desupra căruia planează zona dark a trupelor din anii 70 şi 80, apoi textele care, în modul lor de asamblare cu corpul muzical, dau o îmbinare ce impresionează. Deşi nedrept de soft pe alocuri (cum se întâmplă în cazul pieselor Vocal sau Shine), amintind de efuziunile lirice ale unui Chris Isaak care ne-a zaharisit o decadă întreagă a existenţei şi încă o mai face, vocea lui Sivert Høyem echilibrează cu măiestrie atmosfera şi o duce într-o zonă lirică cu totul originală, lucru care constituie amprenta principală a grupului. Fără a căuta postura de frontman sau a avea un statut pronunţat de leader, ci doar o carismă reţinută şi privirea unui copil sfios, Sivert Høyem este una din surprizele covârşitoare din rockul ultimilor ani. E un lucru rar în lumea muzicală de azi să întâlneşti un tip relaxat, cu o forţă interioară apropiată de magnetism, cu o inteligenţă scenică descumpănitoare, care rosteşte cuvintele conştient de forţa ritualului şi de puterea ce o generează textele.

Deşi majoritatea pieselor de pe primul album se evidenţiază, câteva dintre ele rămânând memorabile (Strange Colour Blue, Electric sau Quite Emotional), Madrugada se maturizează cu albumul Nightly Desease din 2001 unde muzica sapă anumite direcţii descoperite pe primul album, dar capătă şi accente care se desprind de influenţe, deşi The Doors încă pluteşte prin aerul prin care planează, mai ales pe epica piesă Sister, care reuşeşte să atragă tot în vortexul psihedelic al celor nu mai puţin de nouă minute pe care se întinde. Textele lui Sivert Høyem încep să fie influenţate de Frederico Garcia Lorca. Desigur, maturitatea deplină vine cu următorul album, Grit, care e lansat în 2002 şi e mult mai ritmat decât precedentele. Vocea intră într-o ceaţă, instrumentele sunt cuprinse de mâinile sintetizatoarelor, avem de-a face cu un album alternativ în toată puterea cuvântului. Nu dispar nici zonele lirice, cum ar fi Song of Majesty, un alt cântec memorabil, dar ele se echilibrează altfel în economia muzicală.

Albumul din 2005, The Deep End, este, cu siguranţă, cel mai rotund şi inspirat din toată discografia. Perioada în care Madrugada experimentează tot felul de zone pare să se fi încheiat şi piesele ating o stare de graţie a subtilităţii sonore. Faza de elaborare instrumentală e completată de forţa cu care vocea lui Sivert Høyem e capabilă de metamorfoze dintre cele mai surprinzătoare. În acelaşi an este lansat primul şi ultimul album live al trupei, Live at Tralfamadore, numele fiind un toponim împrumutat de la scriitorul american Kurt Vonnegut. Cel mai productiv an din istoria trupei le aduce şi consacrarea deplină pe scena muzicală prin acapararea premiilor Spellemannprisen, echivalentul Grammy în Norvegia. În iulie 2007, la 31 de ani, chitaristul Rober Burås este găsit mort în locuinţa sa şi, din nou, încă o dispariţie e învăluită în mister. Høyem şi Jacobsen simt că istoria Madrugada trebuie să se oprească aici şi, după albumul pe care apucaseră să-l înregistreze împreună cu Burås şi pe care-l lansează ca pe un cântec de lebădă în 2008 sub titlul Madrugada, trag cortina peste una din cele mai frumoase poveşti ale pădurii norvegiene. Poate că aşa e mai bine pentru că, forţând o corespondenţă, în romanul Pădurea norvegiană al lui Haruki Murakami dispar toate cele trei personaje. Madrugada s-a oprit la timp.

Anunțuri

2 gânduri despre „Madrugada, încă o evanghelie pierdută

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s