calm, cu foarte mult calm…

ar putea să se întâmple orice, mâine
când nici nu sunt toate la locul lor
cu un zâmbet larg din care zboară gâze
şi dacă s-ar întâmpla, cui i-ar fi frică

ghemuit într-un colţ sau căutând prin oraş
un semn, orice semn cât de mic
pe un zid sau un copac gros, mai gros decât mine
ai continua să crezi că încă pulsează undeva
o inimă cât o casă, sau cât un parc
iar undeva e un semn, pe-acolo se intră
şi înăuntru e cald, e un fel de stare de bine
pe care n-o poţi compara cu nimic
din ce s-a întâmplat până acum

şi cu toată agitaţia cu care te-ntorci
întorci capul şi vezi o mulţime de oameni
mişcându-se repede după semne
alte semne identice cu cel pe care-l caut eu
nu, n-ai şti unde am dispărut, un ceai fierbinte
face din oase un aparat de fotografiat
şi tot corpul se transformă în instantanee
pe care continui să cauţi semnul
şi căutăm amândoi până când, obosiţi
ne-ntindem, e semn că niciunul din noi
da, niciunul nu mai trăieşte

Anunțuri

4 gânduri despre „calm, cu foarte mult calm…

  1. dupa ce am citit primul poem mi-am dat deja seama ca ai poezia in sange, dupa ce l-am citit si pe al 2-lea mi-am dat seama ca da pe afara, ca nu mai poti sa o tii in tine si trebuie sa scrii. imi place stilul, usor nonconformist.

  2. merci, mask, e bine că nu am sânge în poezie că era tare duios. da, si cioran zicea la fel despre ăştia care scriu: nişte laşi. curajoşii ţin lucrurile în ei, pot trăii cu ele. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s