pastel

coroana copacilor e cât capul tău, doar trunchiul
face să păreţi alţi oameni, unul care se duce după pâine
altul care bea laptele lângă frigider, câteva picături
cad pe gresie, alte coroane cât palma

atât cât se poate şti despre copacii de pe gresie
alte pete de cafea, ciocolată, ulei, apă
întreaga pădure din care ţi-e frică să ieşi agale
atât ne-ar fi suficient să ştim ce e între noi

o lume de jucărie cu fantome în ciorapi moi
cuburi în care plutesc castele, fulgi şi păsări uriaşe
tatuajele de pe fiecare deget în parte au povestea lor
rostită înainte de a purta bijuterii găsite prin casă

de asta nu mă mai uit în lungul străzii sau
peste gardurile vii, am un fermoar pe care-l trag
şi stau în sacul de dormit în care soarele luceşte
octombrie este o luna caldă, nu ştii ce urmează

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s