marta, poemul 6

bălţile ploii n-au de ce să se teamă azi, nu le vom călca, suntem îmbrăcaţi frumos până la gât şi fumez ţigări lungi, cele mai lungi, ţărmul e mic, ţigările lasă scrumul exact pe dunga dintre nisipul uscat şi nisipul ud, da, sunt puţine lucruri în jurul nostru în care n-am putea intra pentru câteva minute de odihnă caldă. altundeva. câteva ore în care somnul sau altă stare cu ochii închişi ne poate adânci o idee, poate a pătuţului tău în care n-ai dormit decât de puţine ori, poate a ochilor care luceau în semiîntuneric când te trezeai în mijlocul nopţii, poate a sunetelor pe care le ţineai în gură şi nu le scăpai niciodată

frumos până la gât, iar de la gât în sus doar tu eşti frumoasă, vocea mea s-a spart şi curg din ea tot felul de funde înnodate greşit, le încerci pe toate cu nerăbdare şi mai faci câte o glumă. îndepţi degetul arătător către mine şi mă întrebi, tati, ştii de ce ruşii nu folosesc degetul acesta? nu ştiu. pentru că e degetul meu, apoi râzi cu poftă, râzi mult mai tare decât mine şi eu mă întreb de ce ruşii, de ce ai ales tocmai ruşii, apoi mă gândesc la ce fleacuri îmi pot trece prin cap tocmai în momentele importante

dar tu te gândeşti la copii, la mulţi copii care să umple ţărmul, să ne trezească şi noi să ieşim din lucurile în care am intrat cu ochii cârpiţi şi să strige, hei, marta, trezeşte-te, ai făcut şase ani şi abia acum hainele tale încep să-ţi vină bine, abia acum mă gândesc că nu voi şti cum să mă port cu toate spaimele unei fetiţe, cu toate hainele şi îmbrăţişările ei

oh, am o pată foarte mare pe jacheta bolero, îmi spui şi o curăţi singură

Anunțuri

10 gânduri despre „marta, poemul 6

  1. nasol, nasol. popeye ar varsa tot spanacul pe rochia Olivei. balteste treaba si mai ales miroase a acru. marta este totusi un nume frumos.

  2. posh, să ştii că uneori reacţiile cad în responsabilitatea creierelor care le generează. întinde-o şi tu pe alte câmpii, nu te ţine nimeni unde nu-ţi place. a, şi din politeţe, dacă îţi place numele, spune-i şi tu la mulţi ani, ce naiba!

  3. la multi ani! seamana cu tata, dar sa speram ca nu prea mult.

    te asteapta problemele. dar si ceva bucurii…

  4. deci dan mihut are si suflet, nu doar creieri, pe care suflet il scoate la plimbare printre baltoace o data pe an, ca pe sfintele moaste de ziua hramului. stimati blogrolleri, sa notam cu maxima cucernicie ziua aceasta si s-o asteptam cu nesat pe urmatoarea, cea cu marta-in-prima-banca-randul-de-la-geam.
    🙂

  5. ah, me duele el corazon, te voy a matar con mis manos! nu crezi că e un act vulgar să ironizezi oamenii inofensivi? auzi, sfintele moaşte! adică o chestiune mumificată, eventual un decupaj, ceva… mai creepy nici că se putea. să-ţi fie ruşine!

  6. 🙂 mi-as fi dorit ca tata sa scrie. ar fi prea mult sa zic ca mi-as fi dorit sa scrie despre mine…sau macar sa fi ascultat de la el povestile despre cum a avut plete, despre cum fuma in WC sau cum a fost exmatriculat de la profesionala. dar nu stiu, cred ca pe parcurs au venit problemele, slujba, pozitia, amanta care i-a devenit sotie si apoi si ceilalti copii. e adevarat ce se spune, fetele sint intotdeauna mai atasate de tati. iti doresc sa ai parte de toate mometele frumoase din viata ei!

  7. da, aşa se spune, că fetele… dar tu ştii mai bine. ei, dacă tatăl tău nu a scris, vei scrie tu despre sau pentru copiii tăi :)! mulţumesc frumos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s