marta, poemul 6

bălţile ploii n-au de ce să se teamă azi, nu le vom călca, suntem îmbrăcaţi frumos până la gât şi fumez ţigări lungi, cele mai lungi, ţărmul e mic, ţigările lasă scrumul exact pe dunga dintre nisipul uscat şi nisipul ud, da, sunt puţine lucruri în jurul nostru în care

taci. uneori e iarnă

când îţi pierzi curajul, mai ales în mijlocul iernii, când deasupra zăpezii se zbate iarba netăiată, atunci nu trebuie să pierzi răbdarea de sub limbă, din dinţi. acolo e încă vară şi poţi să vorbeşti, să pipăi dintele retezat acum 18 ani, să întrebi în câte zile ai mai simţit