grădina de carton

nu voiam să mai dorm, somnul e doar un carton
pe care răzui ceară, o topeşti pe el şi îl agăţi în uşă

câteva nopţi am visat c-am murit, alte câteva
că mai am un copil şi nu ştiu unde e, sau nu
dincolo era la fel, chiar am zis: să-mi trag una
e chiar la fel, simt aceleaşi lucruri scrise pe carton

am gustat ceara şi nu era gustul pe care-l ştiam
mi-am suflecat mânecile şi am adormit iarăşi
nu s-a schimbat nimic, apoi am început să notez
fiecare lucru pe care-l gândesc atunci când
se împlineşte o oră de când n-am mai dormit

am plecat şi m-am întors şi am plecat până
când am pierdut şirul. mi-am zis că sunt oameni
care se iubesc dincolo de logica amară a cerii
chiar dacă nu dorm, ei descoperă cafeaua
în fiecare dimineaţă rezemaţi cu obrazul în palmă
şi se privesc fără niciun înţeles, fără griji

la ce bun să mai cercetez dacă e cineva afară
sapă şi trage în piept pământ proaspăt, o cârtiţă
cât un om, o umbră în care cad frunze

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s