autumn symphony

cum treceam prin caracal, s-a pus o ploaie
cu frişcă, venea din cer potopul şi se zdrobea
de asfaltul cald, şoferul autocarului a întins mâinile
şi ţipa ca un apucat, duduile ţipau la şofer

noi ţipam la dudui şi frişca se îngroşa

am intrat într-un zid gros, aşa sunt zidurile la caracal
adica era ca în povestea aia cu dă doamne pe lume
o ploaie cu frişcă, zidul rău mă pişcă, scaunul m-a prins sub el
şi nu se mai mişcă

n-a fost vorba de descarcerare
doar ceva borş pe nas, vânătăi şi spaimă muierească
dar ploaia nu mai contenea, cineva a amintit
de ploaia cu broaşte stârnită de petrache lupu
sfântul de la maglavit

am coborât să vedem minunea şi ne-am bucurat
treceau cocorii olteneşti şi lansau câte-un găinaţ
cât crocodilu’

Anunțuri

5 gânduri despre „autumn symphony

  1. mişto faună.
    Păi drept să îţi spun eu căutam vaca însă am dat peste cocori, nu’i rău nici aşa.
    Nu m’a mirat ultima cădere, era un fel de glazură peste frişca de dinainte;)
    ps
    Aţi ţipat mult

  2. Mai greu a fost pînă am găsit fiecare cîte o cadă,
    Un duş,
    Ceva,
    Înainte ca frişca
    Răspîndită extravagant
    Pe hainele noastre
    Să se acrească…

    🙂

    Am constatat că aţi inclus Ţesătorul în blogroll.
    Vă mulţumesc şi totodată vă informez că v-am trecut blogul pe lista de onoare de la Ţesătorul.

  3. rar sintagma mai devastator po/mo decat „gainatz de cocori”…iar faptul ca sunt si oltenesti, pe deasupra, face din marii amfibieni carnivori niste mormoloci metafizici buni de pus, ca cireasa glasata, fix in varful stabilimentului.

  4. adriana, faună, da. floră n-am, asta e. am priponit vaca în mijlocu ei şi-a mâncat-o. vaca încă mai e priponită mai încolo, asta pentru cazul în care pe ea o căutai, adică dacă doreai vreun produs specific. nu, n-am ţipat mult, dar e bine când efectul e cantitativ. adică e bine că s-a auzit. haha.

    mugure, unii zice că doamna sorescu a avut probleme şi cu neşte batmeni yoghini care i-au cam pătat coafura (deh, unde sunt coafurile de altă dată, că avea doamna sorescu una… precum cuşma lui mişu tupeistu’) în neşte conjuncturi scandaloase, dar eu cred că tot cocori au fost şi nu mai vrea nimeni să recunoască. ce lume, dom’le!

    ehehe! am avut eu un seminarist de british lit. şi mă tot întrebam ce mai face, ştiam de-atuci că o vrăjeşte cu sefeuri, am mai văzut pe teve că mai scoate câte-o carte… şi, din întâmplare, dau de blogul lui într-o zi şi m-am bucurat. ce chestie, dom’le!
    da, într-o variantă mai utilitaristă cam aşa trebuia sa se încheie textul. moralele sunt totdeauna deratizatoare. 😀

    noemi, treaba asta aduce cu faza… tort-canion? şi dacă tortul ăsta e glazurat cu treburi cât crocodilu… ne-am dus pe copcă. sau pe canion. bine că se duseră dracu la vale cocorii ăia. că, dacă rămâneau pe loc, îţi dai seama ce muşuroaie de termite uriaşe înconjurau caracalul care, desigur, şi-ar fi schimbat numele în CACACAL? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s