n-ar trebui să citim

tai cinci trandafiri de culori diferite
îi aşezi în vază şi scoţi un sunet
sindromul oaselor de pasăre te face să şuieri
foarte des

pe masă e o scrisoare
nu înţeleg cine-a trimis-o şi de ce
iar cu florile ne înfundăm mai adânc

ştim foarte bine cine suntem şi ce citim
uneori ştim şi despre cei ce ne scriu cărţi
şi sunt uimit
aud cum umbli prin grădină şi cum pielea de pe tălpi
se despoaie
acum am un înţeles deplin asupra apei pe care-o beau
toate lucrurile care ne sunt trimise au un înţeles
pe care nu-l ştiu
dar cărţile sunt pentru noi
niciuna mai bine ruptă din ceea ce simţim
şi nu ne spunem

altminteri, oricine ai fi tu
păstrez prin buzunare o hârtie în care notez
tot ceea ce cred că voi uita foarte repede

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s