the descending god

caruselul acesta urcă mai sus, dacă nu mi se face
greaţă de clarobscur, de lipsa de aer
mă aşez liniştit pe margine şi privesc în apă
pari o pânză uriaşă, un aerostat, de-acolo

imaginile sunt pastă, tot ce se vede e un câmp
cu granule în care trăiesc oameni de aceeaşi formă

rezoluţia minimă ne-a asigurat un confort
felul întâi la masă, capacul coşciugului
dat cu hena, părul unei femei ostenite de efort
până şi ceea ce vreau strică dispoziţia acestui alpinism
dacă fiecare zi este pusă peste cea trecută
până unde ne putem căţăra? prietenii noştri au ştiri
despre noi apoi mi se trimite o fotografie
în care ne jucăm cu degetele lui dumnezeu
le sugem, facem proiecţii în lumina soarelui
filme pentru copii cu marele câine blând
unghiile n-au cum să muşte, doar să rămână cu un pic
din piele sub luciul ojei, dar rănile astea sunt superficiale
el vindecă tot, el vindecă până şi vacanţele

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s