case demodate, câmpii

ce-ar fi fost azi în această casă de piatră
dacă nu s-ar fi ivit prea multe semne pe piele
soarele n-ar fi uscat copacii din ochi, gardurile vii
fără furtuni şi celelalte dejunuri luate
fără grabă sub poduri cu picioare lungi

ce te fac să zâmbeşti fără să ai nimic precis în minte
ce s-ar fi întâlplat în aceleaşi ore în care naşterile
sunt de opt ori mai multe, de câteva ori mai ilogice

aceşti ani ai benevolenţei şi ai micilor alunecări
ar fi făcut din ea un salon de prematuri
ar fi aşteptat la poartă, dincolo de aleile cu pietre albe
o mână de barbaţi la costum cu buchete ieftine
ar fi spus oamenii despre ea că aici se întâmplă
o chestie ciudată, atâţia oameni şi nicio fântână
săpată de remuşcările unui preot umil

zilele în care vin maşini de sus şi cad foarte repede
aştept prea mult până când descopăr sub parchet
secretul celor care au stat aici doar câţiva ani
au plecat prin spate călcând prin roua grădinii, ruşinaţi
am avut o senzaţie de leşin şi picioarele reci
au tremurat o vreme din ce în ce mai tare, nu mai erau
pilonii pe care poţi să stai fără grija zilelor seci

altfel, casa ar fi fost ceea ce e, un loc necunoscut
piatra seamănă cu primele lucruri văzute la naştere
uiţi tot aici, e bine şi binele n-are cum să te facă
mai laş decât toţi locuitorii fără identitate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s