the descending god

caruselul acesta urcă mai sus, dacă nu mi se face greaţă de clarobscur, de lipsa de aer mă aşez liniştit pe margine şi privesc în apă pari o pânză uriaşă, un aerostat, de-acolo

case demodate, câmpii

ce-ar fi fost azi în această casă de piatră dacă nu s-ar fi ivit prea multe semne pe piele soarele n-ar fi uscat copacii din ochi, gardurile vii fără furtuni şi celelalte dejunuri luate fără grabă sub poduri cu picioare lungi

some say we shall overcome

mi-am luat un robot de bucătărie prea zgomotos un lcd care sfârâie, mă simt ca într-o gară greyhound-battery park station cu un gaijin bar strecurat în incintă, forfotă în jur

mai cred că

ar trebui să mergi mai des cu mine pe stradă în alunecarea asta a unui vânzător care împachetează carnea, adică am fost o vreme măcelar şi podeaua se mişca sub mine, se ducea înapoi, eu